31 octombrie 2008

Primele murdării electorale şi prima victimă, Constantin Fătu


Abia a început campania pentru alegererile din noiembrie – azi e prima zi, că s-a şi revărsat găleata cu lături. Ne aşteptam cu toţi la primisiuni cu carul şi fără minte şi le-am primit deja. Poate nu anticipam acest război al salariilor profesorilor, a cărui miză electoală e evidentă, mergând însă periculos de aproape de sacrificarea interesului naţional pentru ciolan. Azi dimineaţă însă, am avut parte şi de primul fluturaş mizerabil. În cutia de poştă, unde altundeva. Ţinta – Constantin Fătu, candidatul PNL pentru Colegiul 9 (Dacia – Alexandru), la deputaţi. Din capul locului spun că nu voi vota cu el, de fapt cu nici unul dintre cei înscrişi de partide pe listele pentru colegiul meu. Asta însă nu înseamnă că lectura fluturaşului cu pricina nu mi-a făcut pur şi simplu greaţă. Pentru că atacul e murdar, sub centură, în stil golănesc. Inventariind averea candidatului, arucând aluzii la viaţa sa intimă şi chiar la potenţă şi scoţând în faţă vârsta, lucru evident discriminatoriu. Dar pe care ni-l mai amintim de la alte «producţii » de gen din campania de la locale, nu? Probabil, pentru zilele ce vor urma mai sunt pregătite şi alte asemenea porcării. Fiindcă aşa e când n-ai ce spune de substanţă despre tine, dai cu noroi în adversari. Ba le mai termini şi cu Doamne, ajută-mă! Da, chiar a început golăniada electorală.

30 octombrie 2008

De la Pro Tv cetire, clip depresant despre încălzirea globală. Chiar e impresionant.

Spionajul englez s-a uitat în globul de cristal

Serviciile secrete britanice au colaborat cu astrologi şi mediumuri, cum rezultă dintr-o serie de documente desecretizate recent. În timpul celui de-al doilea război mondial, contraspionajul englez a apelat la serviciile astrologului Luis de Vole, născut la Berlin, într-o familie de aristocraţi unguri. Îi plăcea să fumeze şi să se îmbrace în haine de femeie, spun cei care l-au cunoscuit. În acelaşi timp, ofiţerul care s-a ocupat de el îl caracterizează ca o persoană foarte inteligentă şi un propagandist sclipitor. Astrologul a prevăzut atacul germanilor asupra insuleireta, dar şi înfrângerea generalului Rommel de către trupele lui Montgomery. În plus, se pare că a reuşit să ghicească finalul războiului, pornind de la horoscopul lui Hitler.
După atacurile teroriste din septembrie 2001, serviciile secrete britanice au hotărât să ia din nou legătura cu diverşi specialişti din domeniul paranormalului, cheltuind în acest scop echivalentul a circa 40.000 de dolari. La început, au studiat reclamele indivizilor cu astfel de capacităţi şi i-au invitat să ia parte la nişte experiemente, fără să le spună că e vorba de o acţiune militară. Nici unul dintre ei însă nu a fost de acord. Atunci s-a apelat la oameni mai puţin « titraţi », ale căror nume sunt şi acum ţinute secrete. Se spune doar că aceştia au fost trimişi întâi la psihiatru şi a reieşit că au probleme de natură mintală.
La sfârşitul lui 2001, ei au fost duşi la o fermă izolată şi au început experimentele. Li s-a cerut, de exemplu, să ghicească, cu ochii închişi, conţinutul a 6 plicuri, în care se aflau fotografii cu personalităţi ale lumii politice şi sociale, peisaje sau obiecte mici. În rapoartele secrete, figurile oamenilor din fotografii sunt înlocuite de pătrate negre. Concluziile expertimentelor nu au fost însă prea încurajatoare – doar în 28 la sută din cazuri subiecţii s-au apropiat de adevăr. Concluzia a fost, fireşte, că nu se impune studierea fenomenelor paranormale, pentru că rezultatele nu sunt pe măsura aşteptătirlor. Aşa să fie? Totuşi, o cincime din document rămâne ascunsă de ochii publicului, din motive de securitate...

29 octombrie 2008

Menestrel cu glas dogit

Junele din filmuleţ, cu voce inegalabilă şi prezenţă scenică pe măsură mi-a oferit, zilele trecute, un spectacol pe cinste în tramvaiul 6. Genul muzical pentru care a optat e mai greu de categorisit, dar trebuie să-i apreciem perseverenţa. Şi bunele maniere, aş adăuga. Puţin mai sfios în faţa camerei, a preferat să-i întoarcă spatele. Totuşi, aş zice că e un diamant neşlefuit în căutare de impresar care să-l promoveze după cum merită. Că doar n-o fi mai puţin talentat decât alte nume «sonore » ale momentului! E drept, are şi un dezavantaj faţă de, să zicem, o blondă cu sâni mari şi fund asemenea, dar dacă operează o schimbare de look, cine ştie…

28 octombrie 2008

Cum am scris despre armeni şi catolicos



După cum cititorii fideli ai ziarului deja ştiu, fusei la resfinţirea Bisericii Armeneşti “Sfânta Maria” din Iaşi. Despre istoria de 613 ani a locaşului, lucrările făcute şi alte aspecte oficiale am scris deja în paginile tipărite şi nu vreau să mă repet. Voi povesti deci experienţa facerii materialului cu pricina, care a făcut şi deschidere de ziar.
În primul rând, nu trebuia să mă ocup eu de el, dar aşa s-a întâmplat din varii motive. Aşa că duminica trecută, pe la 10 dimineaţa, m-am înfăţişat la locul cu pricina, pe lângă Hala centrală. Deja era lume multă în curtea bisericii, credincioşi armeni, gură cască şi ziarişti cît încape, nu de alta, dar era aşteptat Karekin al II-lea, catolicosul tuturor armenilor. Stăteau deci oamenii pe părţile aleii care duce la intrare, iar printre ei, şi fosta mea profesoară de matematică.
Ei, şi cum stăteam eu la taclale cu ea, iar diverşi preoţi se învârteau din stânga în dreapta cu un aer preocupat, se aude zvon de coloană oficială. Cu girofar. Apar maşinile de poliţie şi cele ale înalţilor prelaţi. Eu scotocesc în geantă după aparatul de fotografiat. Aveam fotocopilul de la ziar cu mine, da’ vroiam şi eu, ca omul, să fac nişte poze tocmai pentru blog. Fotografii se reped ca hultanii să-l prindă cum face baie de mulţime credincioasă, ridică aparatele mult deasupra capului şi roiesc în jurul lui ca albinele strecheate. Se impune o explicaţie, pentru cei care nu mă ştiţi. Sunt micuţă de statură. Pe la un 1,55 metri, cam aşa. Încerc şi eu să prind ceva, da’ tocmai de aia n-am nici o şansă. Catolicosul binecuvântează în stânga şi în drepta şi, deodată, e chiar în faţa mea. Se uită fix la mine. Dilemă interioară serioasă. Ce fac? Nu mai scot aparatul, plec frumos capul. Îşi aşază mâna pe fesul meu. Roşu. M-a binecuvântat şi, cât mă întreb dacă să-mi fac cruce, a trecut deja la profa de mate. Termină rândul şi începe slujba lângă uşă. Nu înţeleg nimic, fireşte, că zice în armeană. Pe lângă mine, primarele, ex-vicele Camelia Gavrilă sau şeful ASP, Mihnea Hurmuzache, înţeleg tot atâta.
Se deschide uşa principală şi prevăd un moment de îmbulzeală maximă. Deja, vreo două credincioase şi-au înfipt cu nădejde coatele în coastele mele. Buuun. Trag adânc aer în piep şi ţin ochii pe ceafa doamnei Gavrilă. Când ajung oarecum şifonată la uşă, surpriză: oficialităţile intră pe covorul roşu, presarii şi restul turmei – pe uşa laterală. Trierea o face un preot foarte vigilent. În fine, ajung înăuntru. E cald şi frumos de-ţi taie răsuflarea. Oficialităţile au loc de stat aşezate, eu şi tot felul de fotografi ne luptăm pentru fiecare centimetru pătrat de vedere la catolicos. Slujba se desfăşoară în ritmul ei, iar eu înţeleg cam aşa: Iaşi… Varujan Vosganian… România…. Iaşi. Unde punctele de suspensie sunt fraze fără număr în armeană. Oficialităţile locale par şi ele destul de debusolate şi, una câte una, se eclipsează discret. Vreo două copiliţe de lângă mine pozează tot ce mişcă, inclusiv pe sine. O doamnă insistentă cu un telefon mobil zgomotos mă împinge de zor în primar. Noroc că dl Nichita o ia pe urma altor dispăruţi şi se mai eliberează locul.
La un moment dat, minune! Se zice ceva şi în româneşte. Scot rapid reportofonul, în care, din lipsă de altceva, am o casetă cu muzică rusească, peste care voi suprapune mesajul lui Karekin. Apăs pe play şi pe înregistare, ultimul nu merge. În biserică se aud deci acorduri ritmate. Nu ştiu cum să închid mai repede, scurm după carneţel, în vreme ce un tip la de Agerpres tocmai atunci vrea să mă dau din calea lui. În fine, reuşesc cumva să mai şi scriu câte ceva. Urmează altă oră de armeană, ies în curtea bisericii pentru o declaraţie scurtă de la vicele uniunii lor şi, cum Varujan Vosganian încă ascultă slujba, plec la redacţie. Cumva, reuşesc să scriu 70 de rânduri despre o slujbă la care n-am înţeles nimic. Daa! Iar la final, şi nişte poze cu Karekin al II-lea.

27 octombrie 2008

Cum arată un iepuraş Playboy îngheţat





La raliul Iaşului, ochii piloţilor şi ai publicului s-au clătit şi cu nişte iepuraşi. Playboy. Numai că, la ce temperatură era, bietele purtătoare de codiţă arătau tare zgribulite. Că aveau ele nişte colanţi negri, da stăteau cu umerii goi...

25 octombrie 2008

Un prim filmuleţ de la Raliul Iaşului



Voi mai posta si alt film, plus mai multe poze, în zilele următoare.

Feţele credinţei




Ieşenii sunt oameni credincioşi. Cel puţin aşa ţi se pare, să zicem, când mergi cu tramvaiul şi deopotrivă tineri ori babe îşi fac de zor cruci adânci. Unii pun ban la ban şi mai ridică şi o troiţă. Numai la mine în mahala e inflaţie: eu ştiu vreo trei numai pe o distanţă cât o staţie de tramvai. Cea din imagine are şi un mesaj, apărut, zice-se, în urma unei viziuni a ctitorului. «În acest loc, vineri 22 iunie 2007 ora 13,20 Mântuitorul Iisus Hristos a comunicat: Cât de curând voi reveni!» Nu cred că e nevoie de vreun comentariu, inscripţia vorbeşte de la sine.
Biserici apar tot ca ciupercile după ploaie, da’ nu la toate ritmul de construcţie e susţinut. Cea cu icoana făcătoare de minuni se înalţă mândră, a găzduit şi ceva moaşte, în vreme ce la altele, muncitorii se căznesc cu ţârâita şi speranţele de finalizare se socotesc în ani. Poate chiar decenii. Asta, deşi tot felul de neni umblă prin blocuri să strângă obolul, fixând şi cotă fixă de beton, ciment ori alte materiale de familie. Dacă mă întrebaţi pe mine, ar putea fi mai puţine locaşuri şi mai mulţi bani cheltuiţi, să zicem, pentru acte de caritate.
În fine, prin centru, oleacă mai încolo de Mitropolie, o biserică frumoasă e înconjurată de un gard la fel de ochios. Cu sârmă ghimpată. Ca să nu intre sau să nu iasă credincioşii? Sau poate ca să nu fure cei fără de Dumnezeu florile. Complicată treabă, religia! Dar ce ştiu eu, păcătoasa, despre feţele credinţei…

24 octombrie 2008

Şcolarul râmător


În timp ce pe la noi elevii fug de şcoală, un porc mistreţ din Japonia a simţit nevoia să-şi îmbunătăţească nivelul educaţional. Animalul a reuşit astfel să dea peste cap lecţiile dintr-o şcoală a oraşului Nagaoke. Masculul de 70 de kilograme a dat dovadă de perseverenţă şi a intrat în clădire fără să-i pese că îşi pune burta la bătaie. Expediţia l-a costat câteva tăieturi, dar asta nu l-a oprit să alerge vioi prin clase şi pe holurile instituţiei. A fost necesară evacuarea elevilor, care s-au adunat în sala de sport. Din fericire, nimeni nu a fost rănit, în afară de mistreţ. Rămâne de văzut dacă acesta a obţinut cunoştinţe folositoare de pe urma «şcolarizării» şi dacă va repeta experienţa...
Poza este preluată de la postul TV rus NTV.

23 octombrie 2008

Iată şi candidaţii la Senat

Colegiul 1 * ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian (PNL)
* fostul şef al CJASS, Iulian Şerban (PD-L)
* directorul CNPR Marian Enache (PSD)

Colegiul 2 * actualul senator Radu Terinte (PNL)
* fostul preşedinte al CJ Iaşi, Lucian Flaişer (PD-L)
* primarul din Strunga, Sorin Lazăr (PSD)

Colegiul 3 * şeful ISC, Dorina Isopescu (PNL)
* Leonard Rusu (PD-L)
* Florin Constantinescu (PSD)

Colegiul 4 * şeful ASP, Mihnea Hurmuzache (PNL)
*europarlamentarul Mihaela Popa (PD-L)
* ex-directorul Antibiorice Ioan Nane (PSD)

Colegiul 5 * doctorul Marin Burlea (PNL)
* europarlamentarul Dumitru Oprea (PD-L)
* ex-viceprimarul Constantin Neculau (PSD)
Zilele următoare, mă bate gândul să scurm puţin prin blogurile catindaţilor, să vedem cum se prezintă. Aşa, de-un pamplezir, fără conotaţii electorale. Mai vedem...

Cine candidează la Camera Deputaţilor în judeţul Iaşi

Listele candidaţilor pentru alegerile din noiembrie au fost depuse la BEJ şi afişate la Prefectură. Ne putem deci întreba acum, ca turmentul lui Ion Luca, noi cu cine votăm?
Iată care sunt candidaţii de la cele 3 partide principale, pe colegii, la Camera Deputaţilor.

Colegiul 1 (Răducăneni) * consilierul judeţean Constantin Şerban (PD-L)
* actualul deputat Traian Dobre (PNL)
* consilierul judeţean Luminiţa Iordache (PSD)

Colegiul 2 (Tomeşti) * avocatul Dragomir Tomaşeschi (PD-L)
* actualul deputat Relu Fenechiu (PNL)
* asistentul universitar Daniel Mătăsaru (PSD)

Colegiul 3 (Tibăneşti) * actualul deputat Petru Movilă (PD-L)
* Lucian Simirad (PNL), fiul preşedintelui CJ Constantin Simirad
* fostul deputat Cristian Nechifor (PSD)

Colegiul 4 (Târgu Frumos) * Liviu Bulgaru, directorul OPDR (PD-L)
* autosuspendatul şef al IRPC Valerian Sălăvăstru (PNL)
* actualul deputat Vasile Mocanu (PSD)

Colegiul 5 (Paşcani) * consilierul judeţean Valerică Andronache (PD-L) * medicul veterinar Ioan Gaboran (PNL)
* fostul primar Neculai Răţoi (PSD)

Colegiul 6 (Hârlău) * Gheorghe Creţu (PD-L)
* consilierul judeţean Eugen Ţicău (PNL)
* actualul deputat Anghel Stanciu (PSD)

Colegiul 7 (Podu Iloaiei) * consilierul judeţean Narciza Nedelcu (PD-L)
* ex-ministrul Cristian Adomniţei (PNL)
* prof. Vasile Cîtea, consilier judeţean (PSD)

Colegiul 8 (centru, Copou) * actualul senator Dan Cârlan (PD-L)
* şeful ISJ Camelia Gavrilă (PNL)
* dr. Tudor Ciuhodaru de la Urgenţe (PSD)

Colegiul 9 (Alexandru-Dacia) * consilierul local Daniel Oajdea (PD-L)
* doctorul Constantin Fătu (PNL)
* rectorul UPA Doru Tompea (PSD)

Colegiul 10 (Tătăraşi) * consilierul judeţean Marius Spânu (PD-L)
* avocatul Neculai Volovăţ (PNL)
* consilierul local Sorin Iacoban (PSD)

Colegiul 11 (CUG) * Constantin Neagu (PD-L)
* dr. Cristina Dobre, de la Recuperare (PNL)
* consilierul judeţean Cătălin Ivan (PSD)

Colegiul 12 (Nicolina) * fostul prefect Nicuşor Păduraru (PD-L)
* consilierul judeţean Mugurel Cozmanciuc, directorul OCPI (PNL)
* actualul deputat Valer Dorneanu (PSD)

După cum vedem, CJ şi CL ar fi în suferinţă dacă le-ar ieşi pasienţele la candidaţi, trebuind să-şi înnoiască iar componenţa cu următorii de pe liste, prilej de nouă frecare de mentă. În rest, ceva directori de deconcentrate, vreo doi medici sau universitari, nişte avocaţi şi câteva foste sau actuale "glorii" care mai vor la dregătorii. Cât despre mine, ar trebui să pun ştampila pe cineva din colegiul 9. Da nu prea văd pe cine...

22 octombrie 2008

Monitorul oficial gratuit

O ştire care interesează, cred, pe toată lumea. A devenit operaţională pagina web unde puteţi găsi gratuit Monitorul Oficial. Iată adresa http://www.monitoruloficial.ro/RO/article--e-Monitor--297.html

OZN-uuule, iar ne-ai dat ţeapă!

Oaspeţii de pe alte planete, care au promis, printr-un medium cunoscut, să stea la taclale cu oamenii, s-au răzgândit. Zilele trecute ar fi trebuit să aibă loc o vizită cu pupături şi strângeri de mână în «Piaţa Independeţei», da amatorii de senzaţii tari (extraterestre) nu au mai avut parte de ea. Totuşi, ruşii parcă-parcă au văzut ceva.
Vinovat pentru întreaga tevatură a fost mediumul Blossom Goodchild, care a anunţat că a primit un mesaj, pe cale telepatică, de la “Federaţia Universului”. Membrii acestei organizaţii şi-au anunţat intenţia de a sosi pe planeta noastră cu o navă spaţială uriaşă, în perioada 14-17 octombrie. Deşi nici o farfurie zburătoare nu a aterizat pe Terra, după cum scrie gazeta rusă Pravda, destui moscoviţi susţin că au zărit pe cer obiecte stranii, care în nici un caz nu puteau fi avioane sau baloane meteo. Mai mult, locuitorii din zona Certanov au văzut, tocmai pe 14 octombrie, un triunghi luminos plutind lin pe boltă. Peste două zile, istoria s-a repetat. “Pe cer, în partea dinspre Kremlin, am văzut o lumină stranie, întinsă pe verticală. Era la înălţime mare şi întâi s-a mişcat pe orizontală, apoi brusc a urcat şi a dispărut”, povesteşte o locuitoare a capitalei ruse. Alţi patru oameni au văzut obiectul misterios. Ei l-au urmărit vreo patru-cinci minute, au încercat chiar să-l filmeze, dar nu au reuşit asta nici cu cel mai performant iPhone.
Fireşte, aceasta nu a fost prima oară când era anunţată sosirea omuleţilor verzi. De ce n-au venit, mai spun ziariştii ruşi, e un mister : unii zic că nu-i lasă tovarăşii lor răi, alţii – că e vina guvernelor ori a serviciilor speciale. Asta, dacă nu-i asculţi pe scepticii care privesc zvonurile despre OZN-uri ca un simptom al nebuniei generale. Acelaşi medium care le prevestise venirea mai susţine că intenţiile extratereştrilor faţă de rasa umană sunt paşnice, dar se tem de provocări din partea autorităţilor terestre, care să-i pună într-o lumină proastă. Aşa o fi? Până data viitoare, aşteptăm. Da cineva ar trebui să-i tragă de urechi că iar au dat ţeapă...

21 octombrie 2008

Cum parchează băieţii deştepţi




Când străzile sunt aşa de largi, de ce să nu parchezi aşa încât să încurci circulaţia? Chiar şi pentru scurt timp, poţi să-i faci pe alţii să se chinuie să-ţi ocolească maşina… Imaginile acestea sunt surprinse azi dimineaţă, lângă staţia de tramvai din Zimbru. Până la urmă, ieşeanul cu pricina a reacţionat la claxoanele disperate ale unui şofer de camion şi a plecat. Unde o mai parca şi cum, nu ştiu…

20 octombrie 2008

Cine pe cine muşcă de fund




Îmi plac câinii, şi nu neapărat cei de viţă nobilă. Cu alte cuvinte, n-am nimic împotriva Griveiului autohton, dar asta nu înseamnă că-mi place să-l văd pe stradă, şi încă din metru în metru. Fiindcă, sincer, nu cred că locul patrupedelor ăstora e pe uliţă, şi cu atât mai puţin cu precădere în cartierul Alexandru cel Bun. Care pare să se fi transformat în ultimele luni într-un fel de rai al maidanezilor. Se înmulţesc mai ceva ca în poveste şi aproape nu e zi să nu vezi cozi şi boticuri noi pe lângă bloc. Or fi văzut băieţii de la asociaţiile de protecţie a animalelor că aici sunt oamenii mai miloşi… Da noi ce vină avem?
Dacă suni la Salubris, o domnişoară îţi promite că-i anunţă negreşit pe colegii ei, hingherii. Cam cu asta rămâi, cu promisiunea şi lătratul în noapte al haitei de sub geamul tău. Dar măcar de-ar fi tot timpul cuminţi! Nuuu… Îi apucă din senin, se leagă de câte un trecător ca moartea de omul sănătos. Eu nu mă tem de ei, ba chiar mi se mai înmoaie inima la câte unul. Probabil mă simt şi de aia nu s-au legat vreodată de mine, dar îi văd cum le căşunează pe câte un nene şi încep să-şi arate colţii, să mârâie gros, transformaţi deodată din căţei răpănoşi dar simpatici în potenţiale fiare ucigaşe. E de ajuns să dea strechea în unul şi imediat reacţionează alţi cinci.
Pe nimeni însă din administraţia locală nu pare să intereseze asta, deşi nu e audienţă în cartiere la care oamenii să nu ridice problema. Alaltăieri, ieri, azi, sigur şi mâine. Poate doar dacă l-ar muşca de turul pantalonilor un maidanez pe vreun şef de la Palatul Roznovanu să se schimbe ceva…

19 octombrie 2008

La mulţi ani, IPS Teofan!


Azi, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, a împlinit 49 de ani. Îi urez să aibă parte de încă mulţi ani de păstorire, fiindcă tare mi-a plăcut modul în care a organizat, ca pentru prima dată la cârma MMB, sărbătoarea Sfintei Parascheva. Mi s-a părut că, într-adevăr, acum Biserica s-a orientat spre credinciosul de rând, nu cel cu CV şi paradă. Fiindcă omul obişnuit, care stă ore lungi la coadă pentru câteva secunde lângă moaşte şi apoi plânge de fericire, este cel care contează, nu crucile de ochii lumii ale politicienilor. Iar de data asta, nu a mai fost slujbă în interiorul catedralei, pentru cei puţini şi aleşi, cu „prostimea” lăsată la poartă. Liturghia s-a slujit pe esplanada catedralei, să o vadă şi să o audă tot poporul, au fost montate şi ecrane pe Ştefan cel Mare. În plus, IPS Teofan s-a plimbat printre pelerini, întrebându-i de sănătate şi binecuvântându-i. Nu e mare lucru, dar cât contează! De aceea, nu pot decât să-i doresc să-l ajute Dumnezeu în toate cele plănuite şi să-i zic la mulţi ani!
Şi ceva date biografice. Numele mirean al lui IPS Teofan e Dumitru Savu, s-a născut la Corbi (Argeş), într-o familie cu şapte copii. Patru dintre ei au urmat calea bisericii. A absolvit Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1980-1984), apoi Institutul Teologic "Saint Serge" din Paris (1986-1990), obţinând titlul de Doctor în Teologie cu summa cum laude.
A început ca monah în Schitul Crasna, Prahova, în 1984. Din 2000, a fost
Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei.

18 octombrie 2008

Aşa va arăta noul permis auto



Azi o informaţie mai degrabă utilitară, dar importantă. După cum am anunţat şi în paginile ziarului, din decembrie se vor emite şi la Iaşi noile permise auto şi certificate de înmatriculare. Pentru curioşi, două poze cu specimene de astfel de acte.

17 octombrie 2008

De seară şi nu prea

Nu vreau să fiu răutăcioasă, dar tocmai am văzut Adevărul acela de seară. Care zice ştirile la concurenţă cu tv-urile, adică. Deschide preafrumosul ziar de greutate locală cu două chestiuni: românii sechestraţi de chinezi în Caraibe şi muncitorii Salubris care spală esplanada de la Hala Centrală. Buuuun. Recunosc, aşteptam ceva mai bubuitor, dar asta e. În fine, răsfoiesc ziarul şi ce mai văd? De exemplu, rectificarea bugetară a CJASS, care intră în ziarul nostru de azi (pagina 6), bătaia din campus care fuse pe pagina 1 a Ziarului de Iaşi. Apoi neşte sport, vedete, viaţă sănătoasă, naţional-internaţional şi leacă de ojpeceală, adică o listă a restaurantelor amendate în ultima vreme. Dacă stau şi mă gândesc, o singură ştire se circumscrie scopului declarat de a zice ce se întâmplă azi. Cea privind protestul de la "Petre Andrei" , expediată însă în două rânduri. În rest, un reportăjel interesant al lui Georgică Cojocaru, cu jandarmii la sala de forţă şi câteva ştiruţe din Moldova (aia de Botosani fuse zilele trecute la noi).
Cam puţin pentru o ediţie locală anunţată cu atâta tam-tam. Mie, sincer, mi s-a părut cam fâsâit. Dar şi mâine e o zi, nu ?

Cu ce se mănâncă Adevărul de Seară ?

Cică diseară iese pe piaţă a doua ediţie zilnică a Adevărului. Logic, aia de seară, cu un tiraj naţional de 250.000 de exemplare, dar care se va dubla în două săptămâni. Respectivul cotidian, tipărit în câteva puncte din Românica, printre care şi Iaşul, se va baza pe ştiri locale, va apărea 7 zile din 7 şi va fi oferit gratuit. De fapt, am văzut deja nişte standuri prin oraş care aşteaptă să fie umplute cu foi tipărite... adevărat. Nu ştiu cum o fi la Cluj-Napoca, Timişoara, Oradea, Arad ori Bacău, dar la Iaşi din echipă fac parte şi doi foşti colegi ai noştri, George Cojocaru şi fotograful Florin Chirica. Oare cum s-or fi simţind să lucreze la o publicaţie care vrea să spargă faţa tuturor, la mocăciune? Presiunea trebuie să fie mare… Da’ zilele libere? Nu-i întreb, că nu vreau să le fac probleme. Nu de alta, dar zvonul zice că li s-ar fi impus clauze de confidenţialite...
Dincolo însă de aceste întrebări de nivel personal, mai am eu nişte nelămuriri cu Adevărul ăsta la seral. Anunţat în « 16 pagini full color, cu un design modern şi conţinut axat preponderent pe informaţii de interes local ». De exemplu, va păzi cineva standurile cu pricina ? Că, dacă ne bazăm pe bunul simţ al românului, trotuarul va geme de foi rupte, mâzgălite, arse sau doar călcate în picioare. Iar ca să pui câte un om la fiecare stand, ai nevoie de o echipă, nu glumă! Aşa ajungem, de fapt, la capitolul investiţii. Uriaşe, după cum recunosc şi şefii trustului de presă. De la tipografie şmecheră, la sediu cu dotările aferente şi echipa redacţională. Iar ziarul va fi dat fără bănişori, cel puţin la început. Păi cum s-or amortiza investiţiile astea? Prin publicitate, ziceţi? Sunt cam sceptică, recunosc, dacă mă gândesc la condiţiile actuate de criză economică, la suprasaturarea pieţei locale a presei şi, mai ales, la lipsa deprinderii de a citi ziare seara din cultura cotidiană a românului. Care, după ce vine de la serviciu, eventual are grijă de puradei, nevastă ori soţior, se holbează cu succes în ecranul tv-ului, s-o mai vază pe vedeta de serviciu dansând pentru el ori să mai asculte stuchiturile zilei.
Nu vreau însă să fiu prea sceptică. La urma urmei, băieţii care au plecat să fie (şi) seralişti mi-au rămas prieteni şi nu pot să le doresc decât succes. Aştept deci să ţin şi eu în mână prima ediţie. Să vedem ce-o fi şi mai vorbim…

Foc şi gheaţă

Ieri, în Kamceatka a început să erupă un vulcan, Kliucevskii, cel mai mare din regiunea euro-asiatică. Gigantul aruncă bombe şi praf vulcanic. Diametrul craterului acestuia este de 750 de metri, iar adâncimea – de circa 150. Pe lângă ameninţarea lavei, este posibilă topirea gheţuilor, ceea ce ar duce la formarea unor torente de noroi distrugătoare. Erupţiile acestui vulcan durează de obicei între 2-3 săptămîni şi 6 luni, perioadă în care zona este extrem de periculoasă pentru avioane. Particulele de cenuşa vulcanică pot pătrunde în motoare, cauzând adevărate catastrofe. Autorităţile din regiunea rusă au intrat deci în alertă.

16 octombrie 2008

Rapsodii de toamnă



Deşi e octombrie, florile încă îţi bucură ochii prin oraş. Se bucură de ele nu doar ieşenii, ci şi insectele. Albinele şi fluturii zboară încă din floare în floare. Aşa-s ei, mai zburdalnici… Spring time, oameni buni!

15 octombrie 2008

Avion cu motor…




Ieri după-amiază, cam jumate din suflarea redacţională, inclusiv subsemnata, a ieşit în curte şi aproape şi-a sucit gâtul uitându-se după avioane. De la mitingul organizat de Primărie, cu sponsor d-ăla de neguţează maşini japoneze. Trecură deci avioanele pe deasupra noastră, mai estompând în mod binevenit zgomotul de fond (continuu în ultimele zile) al slujbei. Că doar pelerinii ne trec chiar prin poartă, ba chiar mai nărăvesc să intre la noi la budă. În fine, revenind la demonstraţia cu pricina, presupun că a fost mult mai spectaculoasă decât ce am putut noi zări din ogradă, în timpul smuls abuziv de la munci. Oricum, făcui câteva pozuci, ca să vedeţi şi voi cum am îmbinat ieri utilul cu plăcutul.

13 octombrie 2008

De la Sfânta Parascheva adunate





Nu e nevoie de cuvinte.

Amintiri meşteşugite





Am fost zilele astea şi pe la meşteşugari, în faţa Palatului Culturii. Destui de puţintei (de fapt, în număr infim, dacă e să-i comparăm cu avalanşa de comercianţi de plasticării de prost gust) şi cu produse nu pentru toate buzunarele. Pe lângă deja clasicele oale şi ulcele, au fost totuşi lucruri care mi-au bucurat ochii şi mintea. E drept că am rămas doar cu plăcerea vizuală, că buzunarul nu-mi permitea să cumpăr ce-mi căzuse la inimă. Am plecat cu multe poze, o stare de spirit mai bună, o lingură de lemn şi două bucăţele de turtă dulce. Asta e!

11 octombrie 2008

O plimbare de poveste




Ieri, actorii de la Teatrul “Luceafărul” au ieşit în stradă, pentru o paradă a personajelor care ne-au bucurat copilăria. I-am urmat şi eu, deşi de ceva vreme nu mai sunt la vârsta poveştilor. Mi-au bucurat însă ochii cu voioşia lor, cu zâmbetul şi culoarea costumelor. Unii nu erau greu de identificat -- Omul Invizibil, Zorro, Motanul încălţat ori mama cea rea a Albei-ca-Zăpăda. Cunoştinţe vechi, simpatice ori antipatice, în pielea/blana cărora poate ne-am visat. Pentru restul... Recunoaşteţi personajul?!

10 octombrie 2008

Sacru şi profan



Şi au început Sărbătorile Iaşului. Unii se bucură că au mai mult de beut. La festivalul vinului, fireşte. Unde licoarea ghiurghiulie e asezonată cu ceva frigărui (6 lei suta de grame), cîrnaţi (3,5 lei), cartofi prăjiţi (2,5 lei) ori murături (un leu bucata), dar şi cu mult… fum. Grătarele sfârâie, gura molfăie, buzunarul comerciantului se umple, iar nostalgicii suspindă după mici. Izgoniţi, bieţii de ei, tocmai pe Splai Bahlui. Deh, aşa e viaţa, nici micii nu mai sunt în siguranţă!
Ceva mai încolo, la Mitropolie, se munceşte pentru slujbele de mâine şi poimâine. Oameni deja se îmbulzesc la moaştele Sfintei Parascheva, iar IPS Teofan supraveghează cu ochi atent ultimele retuşuri. Şi binecuvântează credincioşi, care îl înconjoară cum iese în prag.
Mde, sacru şi profan. Alegeţi ce va place!

6 octombrie 2008

Da’ E.T., Mirciulică?

Credeam că le-am auzit pe toate în campaniile electorale precedente, dar uite că viaţa mai are surprize, surprize pentru mine şi restul românaşilor îndemnaţi să apese ştampila pe buletinul de vot. Are grijă de asta ex-ambasadorul şef de partidoi. Care, în ultima perioadă, aproape nu a lăsat o zi să treacă fără o nouă promisiune de bun simţ pentru electorat. Aşa că, deşi la început nu vroiam să-i mai dau atenţie lui Mircea Geoană şi elucubraţiilor sale, nu mă pot abţine de la nişte propuneri la fel de constructive ca ale sale.

De exemplu, zice şeful de la PSD că ar vrea să mai trimită un român în spaţiu, să zboare de data asta cu americanii. Doar cu ruşii o făcurăm deja şi e de tristă amintire! Ei bine, eu cred că mister Geoană n-a exploatat cum trebuie subiectul ăsta. Adică, de ce să ne oprim la mărunţiş şi să nu aspirăm la adevărata măreţie, chiar dacă sîntem o naţie destul de sărăcană? La ce ne ajută dacă ne alegem cu încă un turist spaţial, eventual acelaşi în varianta reciclată? Dacă tot are mai-marele peste trandafiri relaţii la Washington, nu mai bine le-ar folosi în problema stringentă a extratereştrilor? Că doar ne dezvălui destul de recent un fost cosmonaut din USA şopîrlelile pe care le face de decenii Unchiul Sam pe tema vizitatorilor misterioşi cu vehicule rotunde. Ba au mai şi stricat cu OZN-urile lor ceva MIG-uri de-ale noastre...

Dacă tot americanii ştiu despre omuleţii chelboşi cu ochi mari, ba chiar e foarte probabil că au stabilit nişte relaţii diplomatice, să ne aducă şi nouă Mirciulică nişte tipi din ăştia cu antene! Decît să-l chinuie pe săracul Prunariu, nu ar fi mai nimerit să aterizeze cîte o farfurie zburătoare în fiecare giudeţ (să vadă populaţia că social-democraţilor nu le pasă doar de capitală)? Să iasă din ea verzişorii, griuliii ori ce-or fi ei, şi să ne zică: "Hello, people!" Eventual, "Hello, Budapest!"

Da’ să nu vină cu mîna goală, să ne dea şi ei nişte fonduri comunitare, ceva acolo, măcar de-o icră şi-o măslină. Sau să ne înveţe cum să reparăm drumurile ca să nu se mai strice niciodată, să ne rezolve problema utilităţilor printr-un procedeu corporal şi/sau climateric, să le dăm cu tifla furnizorilor de ne jupoaie acum şi să nu mai visăm la un trai în zone exotice. Ori să ne dea o pilulă mică (nu neapărat albastră!), s-o înghiţim şi nu mai fim bolnavi niciodată, ca să moară de ciudă liberalii că dădură liber la compensări fără număr. Iar pentru populaţia care rămîne fără job în urma unor astfel de reforme radicale, să se găsească slujbe bine plătite, cu transfer rapid de numerar către rudele de acasă, undeva prin Alfa Centauri. Şi, eventual, să-ţi poţi trimite acolo şi soacra, dacă te enervează prea tare, într-o excursie. Fără limită de timp şi credit...

5 octombrie 2008

Fandacsii de toamnă


Plouă bacovian. De fapt, toarnă cu nădeje, ca în toi de vară, cu tunete surprinzătoare. Probabil dintr-un puseu depresiv indus de atmosfera asta sumbră, corpul meu s-a răsculat. O coală de şmirghel mi s-a mutat în gât şi nu dă semne că vrea să plece. O înţeleg dacă îi place acolo – e cald (mai ales când temperatura urcă peste pragul admis) şi deci mai bine decât pe afară. Nasul mi s-a transformat miraculos în izvor. Astă noapte, eram prea ocupată să fac loc altor şi altor «unde» nu prea cristaline, eliminându-le pe cele care ocupau spaţiul destul de puţin generos al nărilor mele, ca să mai pot dormi. Tuşesc, dar măcar mi-a mai revenit vocea. Nu de alta, dar ieri dimineaţă cine mă auzea dădea fuga după exorcist. În plus, e duminică şi sunt la serviciu. Ca în orice duminică, de altfel, doar că acum chestia asta chiar mă calcă pe nervi, iar hachiţele colegilor par şi mai enervante… Viaţa e minunată, nu?
Ca să nu dau chiar de tot în fandacsie, am să-mi clătesc ochii cu nişte pozuci frumoase, pe care le împart şi cu voi, dragi cetitori. Dacă toamna ar fi doar aşa…

2 octombrie 2008

Melc, melc, codobelc!



Când munceşti într-o căsuţă bătrânească, te năpădesc tot felul de oaspeţi necuvântători. Pe la ferestre ţi se arată şi miorlăie a foame mâţele din vecini, în curte apar deodată câini pe care nu i-ai mai văzut până atunci, dar care dau din coadă cerşetoreşte la tine, din găurile pereţilor se aude câte un chiţăit trădător. Ba, dacă ai noroc, rozătorul cu pricina îşi găseşte sălaş în aparatul de aer condiţionat şi, dacă îi dai drumul după o pauză mai lungă, te trezeşti cu el (aproape) în cap. Noroc că transformarea asta bruscă într-un soi de liliac îl zăpăceşte şi e mai uşor de prins după aia.
Zilele trecute însă, am avut şi un alt soi de oaspete. Mai discret de felul lui şi mult mai încet. S-a mulţumit să se cuibărească pe lângă trepte, fără să deranjeze pe nimeni. Melc, melc, codobelc…

Arhivă blog