31 ianuarie 2009

Şi piticii se împuşcă, nu-i aşa?



Un pitic are « pielea » întreagă, altul – ceva găuri. Poate fiindcă e de dreapta (localului)? Glumesc, fireşte. Nu mă legaţi pentru asta!

30 ianuarie 2009

Haz de necaz

-- Cum se cheamă acum Casa Albă?
-- ??
-- Baraka neagră...

-- Ce bine ar fi, Holmes, dacă s-ar găsi un mijloc de a-i schimba cu adevărat pe infractori! Ai luat, de exemplu, un hoţ, un asasin, un bandit şi hop! L-ai făcut om cinstit, baza societăţii, visează doctorul Watson.
-- Da ce v-a venit, doctore? Alegerile democratice deja nu vă ajung?

Jurnaliştii americani fac o cercetare sociologică în Rusia, pe tema corectitudinii politice. Le răspunde un tip:
-- Corectitudinea asta nu e deloc pe înţelesul meu: pe lângă că în filmele voastre, cavalerii mesei rotunde sunt şi de culoare, că aveţi femei în forţele speciale, iar Sherlock Holmes e gay, dar uneori v-aţi ales preşedintele şi dintre cei cu deficienţe mintale...

Sherlock Holmes se trezeşte dimineaţa şi îi spune doctorului Watson.
-- Doctore, v-aţi uitat toată noaptea la filme porno.
-- Aşa e! Dar cum v-aţi dat seama?
-- În primul rând, aveţi ochii roşii.
-- E adevărat! Iar în al doilea rând?
-- În al doilea rând, altfel de filme nu am.

La Sherlock Holmes vine un vizitator îmbrăcat într-un costum ponosit şi cere ajutor. Holmes nu-l refuză. După ce clientul pleacă, doctorul Watson exclamă:
-- Niciodată nu aţi ajutat săracii până acum!
-- Dar nu e sărac, avea 1.000 de dolari în buzunar!
-- ???
-- Nu mă credeţi? Haideţi să-i numărăm împreună!

-- Cum vor face faţă americanii crizei?
-- ???
-- Muncind la negru!

28 ianuarie 2009

Dragoste perversă?


Puiuţul mic şi drăgălaş din curtea noastră s-a transformat rapid într-o javră agasantă. Care sare mai ceva decât un baschetbalist la genţile, plasele şi pur şi simplu pe burta omului, bucurându-l cu pete de toată frumuseţea. Cum am păţit eu astăzi, de am ajuns să arată parcă mi-am tăvălit blugii prin ograda ziarului. Entuziasmul (încă) juvenil şi-l descarcă nu numai asupra noastră, a ziariştilor, ci şi pe pisica din vecini. Mâţa tărcată vine ades în vizită pe la noi, probabil în căutare de afecţiune şi tovarăş de joacă. Iar ce iese, vă las să vedeţi.

27 ianuarie 2009

Cântă un prinţ al muzicii populare

Pentru cei cărora le place muzica populară, iată un fragment de la Nicolae Furdui Iancu, unul dintre puţinii reprezentanţi ai genului care-mi stau la suflet.

26 ianuarie 2009

Ochii ageri ai organului




Ca la orice vizită cu protocol zero, a fost plin, pe 24 ianuarie, de oameni în uniformă, la costum cu patru ace sau îmbrăcaţi lejer, toţi meniţi să protejeze oficialităţile. Unii au stat la vedere, alţii ascunşi pe blocuri sau pe la ferestre. Vigilenţi oamenii, că şi dacă te căutai în buzunar după batistă intrau în alertă. Iată ce am văzut eu...

24 ianuarie 2009

Oameni simpli şi VIP-uri, la Ziua Unirii






Iată că a fost şi Ziua Unirii. Cu discursuri, muzică, baloane, steaguri, horă, ceai, oficialităţi şi oameni obişnuiţi, SPP-işti (surprinzător de gentili)... Iată o primă parte a fotoreportajului dedicat acestei sărbători, şi aş spune că imaginile vorbesc mai bine decât cuvintele. Ele sunt consacrate părţii oficiale ale sărbători. Mâine, alte poze, fără demnitari.

23 ianuarie 2009

Armata a luat în stăpânire centrul Iaşului






Azi dimineaţă, în Piaţa Unirii se muncea la ultimele pregătiri, iar soldaţii exersau. Maşinile VIP-urilor au dispărut din peisaj, au apărut mash-urile, militarii băteau pasul de defilare. Doar mâine totul trebuie să iasă perfect pentru oficialităţi! Ieşenii căscau gura la toată agitaţia, iar cei mai încântaţi erau copiii.

21 ianuarie 2009

Pregătiri pentru Ziua Unirii





Cum pe 24 ianuarie e aşteptat şi preşedintele Traian Băsescu, în Piaţa Unirii se munceşte de zor. Se pun brazi, steaguri, se spală stâlpii… Ce mai, e forfotă mare! De parcă, în baia sa de mulţime, preşedintele ar putea observa un afiş de pe un stâlp, din partea cealaltă a pieţei. Ca la noi...

19 ianuarie 2009

Cine mai ţine cu Dan Cârlan?


Alegerile s-au terminat de destulă vreme, ciolaniada e în floare. În timp ce politicienii îşi împart cu spor posturile, ieşenii încă mai ţin. Cu cine? În cazul de faţă, cu Dan Cârlan. Fotografia e făcută aseară, pe Cuza Vodă.

15 ianuarie 2009

Porno german, în varianta rusească

Exemplu de înfrăţire a culturilor, cum s-ar zice. Pentru cei care nu înţeleg, le ofer prelucrarea umoristic rusească a unui film porno german. Personaje: proprietarul de apartament, amicul său, camerista şi instalatorul (cel cu salopetă verde). Scenele fierbinţi sunt… Dar vă las pe voi să descoperiţi cum sunt. Oricum, coregrafia e reuşită, ca să vă dau un indiciu.

14 ianuarie 2009

Topuri (foarte) personalizate

Toată lumea se ocupă de topuri. M-am gândit şi eu să fac unul-două, cu amintiri, nostalgice sau nu. Ia să vedem! Sperieturile prin care am trecut, Top 3.
Locul unu le revine, fără îndoială, cutremurelor. De la ăla din ’73 am amintiri vagi, aveam câţiva ani, dar pe următoarele le-am simţit bine. Majoritatea s-au întâmplat noaptea, dar unul a fost, în 1990, când eram la şcoală, la ora de matematică şi, deşi a trecut atâta vreme, ţin minte foarte bine minte cum urla o colegă, înţepenită în prag, şi cum a întins-o profa, strângând în braţe o culegere…
Locul doi – o plimbare cu montagne russe, în Parcul Gorki din Moscova. Vagonetul urca, se învârtea şi cobora, stomacul îmi era în gât, râul lucea lângă mine şi mintea prea sprinţară îmi zugrăvea priveliştea unui zbor deloc plăcut terminat în apă…
Locul trei? Tramvaiul era să se ciocnească, în fapt de seară, cu alt vagon, pe lângă depou. Au trecut la mustaţă unul de altul, tipa de pe scaunul de lângă mine a ţipat, eu am apucat să mă prind doar cu nădejde de bară. Până să răsuflu adânc, s-a terminat.
Dacă tot am ajuns la capitolul ăsta, să mai fac şi Top 3 al situaţiilor cu potenţial exploziv din care m-am mirat şi eu cât de bine am ieşit.
Unu : o zăludă m-a atacat pe stradă, în centrul oraşului. Aveam în mână portofelul şi nişte plăcinte, iar boschetara, urlând fără şir, a vrut să mi le smulgă. Deşi era mult mai trupeşă decât mine, am rezistat asaltului fără pierderi notabile. Până la urmă, au strigat la ea nişte oameni şi, în locul unui alt atac, a întins-o.
Doi: nişte ţigănci m-au operat la geantă, pe Stefan cel Mare. M-am sesizat aproape imediat şi, în inferioritate numerică fiind, m-am răstit la una dintre ele, privind-o direct în faţă: “Dă-mi portofelul!” Am ghicit-o şi mi l-a dat, spre minunarea amândurora. N-am pierdut nici măcar un leu.
Trei: un câine vagabond m-a atacat, în parcul Horia, Cloşca şi Crişan. Era iarnă şi şi-a înfipt colţii în fularul meu lung, roşu. Nişte pămpălăi juvenili se distrau, în vreme ce eu îmi apăram pielea. Noroc de nişte gunoieri că au venit cu maturile şi mi-a dat drumul. N-am scăpat până nu i-am aruncat fularul. Oricum era tot zăbăloşit.
Ajung acum la capitolul “Cel mai/culmea”. Cea mai stupidă întrebare care mi s-a pus îi aparţine unui vameş: «Negrii aceia răi (din Moscova) nu v-au dat nişte droguri să le transportaţi ?» Se întâmpla la întoarcerea în ţară, într-o vacanţă de vară. Răspunsul nu e greu de anticipat. Cel mai mare viciu? It’s sad, dar e coca-cola. Culmea plictiselii ? Să citeşti “Greaţa” lui Sartre. Subiectul de studiu care m-a pus în cea mai mare încurcătură intelectuală ? Greaca veche. Lucrul total nefeminin pe care l-am făcut o singură dată, dar mi-aş dori să-l repet? Să trag cu puşca. Mă refer la cea adevărată, nu una de bâlci.
Va urma. Sau poate nu…

13 ianuarie 2009

Chiar trebuie să muncesc? Eu? Aici?

Acum, că toate sărbătorile s-au terminat, CHIAR TREBUIE SĂ MUNCIM! E naşpa, nu? Ei, nu suntem singurii cu depresie lucrativă… Sună cunoscut?



10 ianuarie 2009

Să mai râdem puţin!

Iată câteva bancuri simpatice, găsite pe un site rusesc.
* La farmacie :
-- Daţi-mi ceva să-mi meargă bine cu fetele !
-- Viagra ?
-- Cloroform nu aveţi ?
* Un grup de amici stă într-un pub. Deodată, unul întreabă filozofic :
-- Ar fi interesant de ştiut, de ce nu s-a însurat niciodată Sherlock Holmes ?
Altul îi răspunde :
-- Dar e elementar...!
Toţi în cor:
-- Watson?
* Într-o seară liniştită, Sherlock Holmes şi doctorul Watson stau lângă şemineu.
-- Watson, am văzut pe papucii tăi nişte grăunţe de nisip. Nu cumva eşti gay?
-- Dar de ce, Sherlock?
-- Dar de ce nu?
* Watson îl întreabă pe Sherlock Holmes :
-- înţeleg de ce a luat hoţul banii şi bijuteriile din seif. Dar de ce a luat-o şi pe nevasta lordului ?
-- E elementar, Watson ! Pentru ca lordul să nu-l caute.

8 ianuarie 2009

Vai de mama voastră!

Guvernul Boc a luat primele decizii nepopulare, pentru care a primit în avans şi binecuvîntarea preşedintelui. Respectîndu-şi adică angajamentele în limita resurselor, după cum frumos a zis-o premierul. Dacă pentru pensii suspansul a fost prelungit pînă la elaborarea bugetului pe 2009, au fost retezate speranţele mamelor cu salarii mari, care aşteptau intrarea în vigoare, din ianuarie, a prevederilor vizînd plata indemnizaţiilor neplafonate pentru primii doi ani de creştere a copiilor. Proiectul, iniţiat în legislatura trecută de deputatul PIN Lavinia Şandru, prevedea acordarea a 600 de lei sau a 85 la sută din media veniturilor salariale ale mamei pe ultimele 12 luni.
în octombrie, proiectul a fost votat de deputaţii din toate partidele, ba chiar şi Cabinetul Tăriceanu, care iniţial i-a dat cu flit, s-a răzgîndit, ca în prag de campanie electorală. Iar iniţiatoarea sa a tot vorbit, cu entuziasm creator, despre respectarea principiului echităţii sociale, astfel încît cei care contribuie substanţial la buget să şi primească înapoi ceva, dar şi despre încurajarea femeilor de carieră să devină mame. A sunat frumos, dar, fireşte, nimeni nu s-a gîndit serios şi cît va costa asta. Nici Lavinia Şandru, nici cei 11 deputaţi şi senatori care i s-au alăturat ca autori ai proiectului, şi nici funcţionarii Ministerului Muncii. Au calculat ei ce-au calculat şi le-a ieşit un efort financiar minim. O bagatelă, monşer, nici nu se va simţi la puşculiţa bugetară!
Numai cînd potenţialele beneficiare s-au interesat cum stă treaba cu depunerea dosarelor, pe şefii Ministerului Muncii a început să-i strîngă în spate. Că, de unde săreau în sus de bucurie că doar 20 la sută dintre rom^nce au venituri salariale de peste 1.100 de lei/lună, deodată s-au trezit că unele dintre fericitele mioritice îşi numără cîştigul în mii de euroi. Ups, parcă nu ăsta era calculul?! Aşa că abia instalatul Marian Sîrbu s-a apucat cu mîinile de cap, probabil visîndu-se urmărit de notăriţe, funcţionare de pe la Bruxelles şi alte categorii să le zicem privilegiate, strigînd "Banii promişi îi vrem!" Şi prinzîndu-l, cu grabă feroce, se apucă să golească sacul şi aşa găurit al vistieriei.
Aşa că Guvernul a dat dracului echitatea socială, iar odată cu ea milionul suplimentar de copii pe care l-ar fi adus legea pînă în 2050 (cel puţin aşa a calculat Lavinia Şandru). Şi s-a gîndit la plafonare, la nivelul a trei salarii medii pe economie. Aşa va face bugetul, săracul, o economie de 150 de milioane de euro. Iar Lavinia Şandru nu a sărit deloc în sus. Că nici ea nu le-a avut în vedere pe miliardare, doar au bani să-şi ia bonă! Echitate, echitate, dar de data asta nu şi pentru dulăi... Deşi miliardarele infame plătesc şi taxe babane.
înţeleg nevoia de chibzuinţă pentru fiecare leuţ, într-o economie afectată de criza mondială. Că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Numai că despre criză se vorbea deja cînd parlamentarii votau voios legea, cînd locatarii de la Palatul Victoria socoteau şi se răzgîndeau în privinţa ei şi cînd primul om din stat o promulga. Şi, mai ales, nu pot înţelege cum au calculat funcţionarii ministeriali. Cît de inspirat trebuie să fii ca să nu te gîndeşti la situaţii ca acelea tocmai înregistrate (sau altele care pot apărea, ale unor medici, evaluatori, salariaţi din companii multinaţionale -- şi nu cred că am epuizat lista). Cum să nu te ducă mintea că e de ajuns să fie doar cîteva cazuri de acestea ca să-ţi dea tot bugetul peste cap? Iar acum, că "matematicienii" cu pedigree politic sau fără au făcut-o încă o dată de oaie, destule românce îşi văd speranţele îngropate. Şi ce-ar trebui să le zică acum celor răspunzători pentru această schimbare de plan? Poate, vai de mama voastră!

6 ianuarie 2009

Liber la butoaie!





Gata, s-a terminat slujba. IPS Teofan a sfinţit apa, iar oamenii s-au îmbulzit la butoaie. Unii cu sticluţa, alţii cu bidonul.

Coadă la agheasmă




Azi e Boboteaza. La Mitropolie a fost adusă crucea de gheaţa, butoaiele sunt pregătite pentru sfinţirea apei, încă se desfăşoară slujba Sfântului Vasile cel Mare. Au apărut la rând şi primii credincioşi, printre care destule pirande. E frig, lumea aşteaptă…

5 ianuarie 2009

Să fii mai isteţ ca Geoană...

Am primit, de Revelion, o urare poznaşă. Care suna cam aşa: "Boc, Boc, Boc la uşa ta/Vreau să‑ţi urez ceva/Îţi doresc să fii Năstase/Să ai minim patru case/Îţi urez să fii Videanu/Ca să vinzi borduri tot anu’/Să fii mai isteţ ca Geoană/Şi la bani peste Prigoană". Mesajul continuă, dar am citat de pe ici, pe colo, de prin părţile esenţiale. Şi, dacă tot am ajuns la isteţimea demnitarilor, ia să vă spun ce politicieni nu ne-ar strica în 2009.
În primul rînd, ne-ar trebui oameni care să convingă că au trecut prin şcoală. Adică să ştie măcar cum stă treaba cu pluralul şi să nu ne desfete auzul cu "succesuri" sau "almanahe", dar şi să cunoască statele lumii, ca să nu mai reinventeze geografia. Nici cu manierele elegante nu le-ar strica să se pună la punct, ca să nu mai arunce, de la înălţimea Palatului Victoria, vreun "fuck you" către şeful principalului (pe atunci) partid de opoziţie. Asta, ca să nu mai zic de evidenta condiţie ca un ministru să aibă măcar elementare cunoştinţe în domeniul pe care îl păstoreşte. De exemplu, dacă e şef pe la Externe, să ştie pe cine să întîmpine la aeroport, că nu e cazul să întîrzie la întîlniri (şi) cu feţe încoronate sau că nu poate spune ziariştilor chiar tot ce îi trece prin scăfîrlie.
M-ar bucura şi ca oamenii politici să-şi descopere măcar un gram de decenţă, aşa încît să nu-şi mai facă deşănţată campanie electorală chiar şi la parastas, să nu sloboadă enunţuri importante pentru ţară în chiloţi, să nu-şi arunce în faţă apă pe la emisiuni de televiziune şi nici să nu creadă că promisiunea unei aventuri spaţiale îi ajută să ajungă la sufletul oamenilor. Iar cînd se vor (auto)caracteriza, aş prefera să nu aud nici despre primarul bestial, nici despre Maradona cu burtica un pic cam mare şi să nu mă gîndesc la ei ca la Rambo, soldatul universal din colegii, ori ca la troli, nazguli şi orci.
Lăsînd însă în urmă, poate cu un zîmbet trist, bîlbele lui 2008, nu pot să nu fac o constatare cît se poate de serioasă. Aceea că, în negustoria sfîrşitului de an, personajul pomenit în urătură ca etalon de înţelepciune a ştiut să-şi joace foarte bine cărţile. A pierdut ceea ce, de fapt, nu avusese niciodată – postul de prim-ministru, pe care era clar că preşedintele Traian Băsescu l-ar fi încredinţat unui portocaliu. Cu sau fără argumentul acelor cîteva mandate în plus. În schimb, a cîştigat pentru partid un minister cheie, cel al Administraţiei şi Internelor, iar pentru sine, al doilea fotoliu în stat, de şef al Senatului. Şi, tot în plan parlamentar, a ţinut în şah PDL şi, implicit, pe preşedintele Traian Băsescu, smulgîndu-le pentru aliatul său, omul-televiziune, postul de vicepreşedinte al Senatului. În plus, cînd pe agenda Cabinetului Boc se aflau măsuri problematice, a reuşit să-l determine, înainte de toate, să modifice legea ca să-i mai dea o funcţie. Aşa a ajuns, oarecum pe alături de Constituţie, membru şi vicepreşedinte al CSAT.
Privind deci în ansamblu, putem spune deci că acela pe care Ion Iliescu îl numea prostănac nu s-a descurcat prea rău. Fireşte, nici Traian Băsescu nu e un adversar de neglijat şi sigur îi va pregăti, în electoralul an prezidenţial 2009, ceva surprize. Am putea bănui că a şi făcut primele mutări, chemîndu-l la raport pe 2 ianuarie şi prin propunerea fostului său consilier, actualmente ministru al Apărării Naţionale, Mihai Stănişoară. Aceea adoptată de Guvern, privind interzicerea cumulării pensiei cu salariul în sistemul public, cei care au primit şi plăţi compensatorii şi vor să rămînă bugetari trebuind să le returneze. Nu de alta, dar primul vizat era ministrul de Interne, Gabriel Oprea. Dacă însă socoteala portocalie a fost că acesta va renunţa la portofoliu pentru a nu-şi goli puşculiţa, nu le-a ieşit manevra. Dar anul abia a început...

4 ianuarie 2009

Legitimaţia de poliţistă nu a scăpat-o de viol

În regiunea rusă Kazan a început un proces mai puţin obişnuit. Este vorba despre un viol în grup, căruia i-a căzut victimă o poliţistă. După cum arată ziariştii de la Pravda, tânăra de 19 ani se întorcea de la serviciu, seara. În staţia de autobuz, a fost atacată de doi necunoscuţi. Aceştia au luat-o pe sus în timp ce vorbea la telefonul mobil. Au dus-o într-o clădire părăsită şi au violat-o. În plus, au jefuit-o şi au bătut-o. Agresorii au lovit-o cu picioarele şi chiar cu bucăţi de cărămidă. Asta, deşi ştiau că lucrează în Miliţie. Femeia le-a spus acest lucru, ba chiar a încercat să le arate legitimaţia. Violatorii au fost arestaţi chiar a doua zi, dar au negat acuzaţiile. Ei riscă până la 10 ani de închisoare.
Un alt dosar privind atacarea unui om al legii se află pe rolul instanţe din Celiabinsk. O lucrătoare a Procuraturii a fost violată şi ucisă, de Revelionul trecut, când se întorcea din vizită. Asasinul i-a luat şi bijuteriile. În boxa acuzaţilor a ajuns un bărbat din Uzbekistan, care venise la muncă în zona Celiabinsk.

1 ianuarie 2009

A venit 2009




L-am început, cum altfel, culinar, după cum l-am terminat şi pe 2008. Fără excese totuşi, că abia-abia am trecut de Crăciun. Am încercat deci nişte fructe de mare, salate, friptură, tort... Bucuraţi-vă în continuare de ultimele zile de sărbătoare şi păstraţi măsura. Poftă bună !
A, şi din nou, o pauză de postări.

Arhivă blog