30 septembrie 2009

De râs. Noir

Dintr-un avion cuprins de flăcări sar pe rând pasagerii cu paraşuta exact peste un trib de canibali. Primul care îi vede este fiul capeteniei canibalilor, care fuge repede la tatăl său:

-- Tăticul, aterizează unul gras!

-- Gras? Cu varză!

După două minute:

-- Tăticule, aterizeaza unul slab!

-- Slab? La grătar!

Dupa alte două minute:

-- Tăticule, tăticuţule! Aterizează o blondă sexi!

-- Blondă, sexi? În colibă!

-- Şi mama?

-- Mama? Cu orez!

28 septembrie 2009

26 septembrie 2009

Şase cuvinte

Pe site-ul revistei « Helion », pornind de la concursul ce se apropie de sfârşit, s-a încins un schimb ad-hoc de povestiri de 6 cuvinte. Unul care s-ar putea transforma chiar în ceva oficial. Iată “producţiile” mele.

* Dracula la plajă:
-- Cam arde azi...

* Mama lui Hitler scoase cuţitul.
-- Aaadolf !

* Maimuţa privea iarba. Să coboare? Nu…

* Maşina timpului stricată. Rog trimiteţi Dacia.

Mai am nişte idei, dar încă le mai şlefuiesc... Altele foarte reuşite, de la Florin Pîtea, le găsiţi aici.
http://www.arsfan.ro/2009/07/concursul-de-proza-scurta-science-fiction-2009/comment-page-2/

24 septembrie 2009

De bine

Trebuie să mărturisesc: îmi plac şi mie laudele ca tuturor. Fiindcă şi muncesc din greu pentru fiecare cuvânt bun. Iată că numele meu a fost pomenit de o voce cu indiscutabilă autoritate în sf/fantasy românesc. Iar ca un neofit ce mi-s, nu pot să nu mă bucur de predicţia pe care o face Michael Haulică în ultimul număr al «Observatorului cultural». Care? O puteţi găsi aici http://www.observatorcultural.ro/FANTASY-SCIENCE-FICTION.-Proza-scurta*articleID_22497-articles_details.html

23 septembrie 2009

Fusta şi şoferii

Am remarcat o chestie: de câte ori ies din casă cu fusta mea cea mai scurtă, nu am probleme în trafic. Fusta cu pricina o am din studenţie. E simplă, neagră, tricotată. Nu indecentă, doar sexy. Am trecut de vârsta studenţiei, dar asta nu înseamnă că nu vreau să mă simt (măcar uneori) sexy. Bonusul e că nu trebuie să aştept la trecerile de pietoni, să se milostivească şoferul cu numărul 9 sau pe-acolo. Nu, de obicei opreşte primul. Chiar şi şoferiţele (o fi ceva pervers aici?)… Aşa că, dacă tot a venit toamna, iar traficul în Iaşi e naşpa rău cu şantierele astea, am să îmbrac mai des fusta mea cea neagră.

22 septembrie 2009

Răspuns la ghicitori

Eram datoare cu o explicaţie. Vorbim despre o metodă originală de promovare a unui festival internaţional de film, care se va desfăşura la Iaşi în perioada 25 septembrie – 3 octombrie. Mai multe amănunte găsiţi pe http://www.iasifilmfest.ro/

21 septembrie 2009

18 septembrie 2009

Iaşul, pe o pagină




Astăzi, în ziarul “Evenimentul” mi-a apărut un fotoreportaj de o pagină dedicat zonei centrale a Iaşului. Din păcate, nu este disponibil decât în varianta tipărită, nu şi în cea electronică a ziarului. De aceea, vă ofer o poză a… ziarului şi două dintre imaginile prezentate. Data viitoare, cele care n-au intrat…

16 septembrie 2009

Curcubeu


Zilele trecute, cerul era plin de nori negri. Ieri, a plouat puţintel. Apoi am avut parte de o mândreţe de curcubeu. Semn că iese soarele şi pe strada noastră, nu?


15 septembrie 2009

Alt banc

Soţul, venind acasă, găseşte soţia cu un amant. Scoate pistolul, zicând:

-- Hai cu mine.

Ajungând în faţa blocului, soţul îi propune amantului:

-- Eu trag în aer de două ori şi cădem amândoi. La care din noi se va apropia mai întâi soţia mea, acela va rămâne cu ea.

Soţia aude două împuşcături. Priveşte pe fereastră, apoi strigă:

-- Ioaneeeee, ieşi de sub pat. Boii ăştia s-au împuşcat unul pe altul!

13 septembrie 2009

Călătoria lui Gruber şi a mea

După cum ziceam, vineri seară am fost la premiera ieşeană a filmului «Călătoria lui Gruber ». Până la urmă, toată seara s-a dovedit o experienţă bizară, începând cu faptul că proiecţia a fost precedată de un miniconcert. O fanfară (de la Zece Prăjini) a cântat muzică evreiască. Rezultatul a fost un fel de conglomerat ciudat, în care melodia se recunoştea destul de greu. Totuşi, publicul a aplaudat la fragmentul cel mai uşor de distins şi, probabil, emblematic pentru oricine când vine vorba despre cultura evreiască.

Despre film… Ei bine, în primul rând progromul de la Iaşi e mai mult un pretext pentru o satiră la adresa naturii românului. Văzută prin ochii unui străin, jurnalistul italian Curzio Malaparte, care petrece câteva zile la Iaşi, chiar după plecarea trenurilor morţii. Malaparte, interpretat de Piersic jr, e lovit de o criză teribilă de alergie şi porneşte în căutarea unui specialist evreu, Iosef Gruber. I se spune că este posibil să fi fost «mutat» mai departe de linia frontului, odată cu ceilalţi. Aşa ajunge străinul să se perinde pe la autorităţile române, în încercarea de a afla unde a fost dus medicul şi de a-l recupera. Lipsit deci de motivaţii morale şi mânat de cele strict practice, el se loveşte de obstacole lingviste şi birocratice. Răcani care nu-l înţeleg şi îi vâră puşca sub nas ori nu-l lasă să intre la şefi. Poliţişti de frunte care-l tratează cu indiferenţă dispreţuitoare până se lămuresc că e totuşi pasăre de soi, apoi pasează sarcina semnării unui document periculos trepăduşilor din subordine. Militari de grad mai înalt care acum îl linguşesc şi-i promit tot sprijinul, acum se isterizează şi consideră mai importantă devalizarea unor pivniţe decât să ştie pe cine au ucis. De fapt, pogromul pare să fi însemnat pentru autorităţi o majoră problemă birocratică, degenerată într-un haloimăs pe care-l regăsim şi azi în viaţa noastră.

Nu doar autorităţile sunt factori de haos pentru Malaparte, care din când în când cedează nervos şi se stropşeşte la vreun român. Un alt doctor îl tratează cu… Valium pentru alergie, de ajunge să doarmă ca mortul chiar în timpul unui bombardament, La farmacie, o armată de oameni se înghesuie cu reţete, iar farmacistul habar n-are ce cocteil i s-a prescris italianului, dar îl cheamă peste câteva zile să i-l dea. Într-un cuvânt, un fel de absurd ne-al nostru românesc, în care drama victimelor Holocausrului nu este prezentată direct. Nu vedem nici măcar o scenă din trenurile morţii, ci pete de sânge la prefectură, magazine evreieşti devastate, vagoane de marfă care put şi din care se aud voci implorând ajutor), o groapă comună în care trupurile sunt deja acoperite cu var, iar pirandele adună papuci.

Dintre actori, prestaţia lui Claudiu Bleonţ este pur şi simplu genială, în vreme ce Florin Piersic jr. scoate maximul din ce-i oferă scenariul. Adică, nu prea multă profunzime morală.

Una peste alta, filmul totuşi mi-a plăcut. Nu şi călătoria cu taxiul până acasă, la care am avut impresia distinctă că şoferul caută pretexte pentru a ajunge în cu totul alt loc decât destinaţia indicată. Pentru ce, prefer să nu mă gândesc. Important că e am pus capăt la timp unei situaţii potenţial periculoase.

11 septembrie 2009

Să dăm colţul… cultural

Cum tot zise omul-magnet (de unde s-o fi luat şi ăsta?) că vine cutremurul ăl mare duminică, şi încă la ora 9, am zis să-mi dedic ultimele zile activităţilor culturale. Am mai început o povestire, diseară mă duc la o premieră cinematografică ieşeană. De gală. «Călătoria lui Gruber ». Oare îl zărim (pe viu) şi pe Piersic jr ? Om vedea. Sâmbătă, am să mă delectez cu volumul primit în urma concursului de la Nemira. «Evanghelia după Satana ». Deocamdată, am remarcat condiţiile grafice excelente şi am citit primul paragraf. Promite! Dacă mai trăiesc duminică, vă povestesc despre film. Dacă nu, să vă cutremuraţi bine!

10 septembrie 2009

Pe Bahlui în jos…


Avem şi noi, ieşenii, un râu. Ar putea fi frumos, dacă ar fi şi curăţat. Dar cine să se ocupe? Până una alta, pe apa Bahluiului curg doar necazurile noastre şi umbrele norilor. Nori pe cer, nori în suflet.


8 septembrie 2009

Viaţa bate literatura. Chiar SF

Ce mi s-a mai întâmplat în ultimele zile? Tot felul de chestii «de bine». Aseară, un câine s-a apucat să latre ca turbatul la mine, din senin, pe stradă. Încă mă mir că nu m-a muşcat. Azi dimineaţă, un şofer zurliu era să mă calce, după ce a intrat într-o zonă în care accesul auto era interzis, pe motiv de lucrări.

În acelaşi interval de timp, o colegă căreia i-am mai spus ce şi cum prevede legislaţia mi-a zis că am “figuri la cap” şi mi-a făcut procese de intenţie total nemeritate. Iar un confrate literar cu care nu ne-am lovit în concepte a încheiat discuţia concluzionând că am făcut facultatea pe pile. Deja, mă încearcă un fior privind evoluţia evenimentelor până diseară. Hotărât, viaţa bate literatura. Chiar şi cea SF.

4 septembrie 2009

Încă o povestire în Nautilus

De curând, vă spuneam că am mai terminat o povestire, despre moş Ghiţă. Una mai scurtă, ca de sfârşit de vacanţă. Ei bine, a apărut în Nautilusul de septembrie. Linkul în găsiţi pe lateral, în Povestirile mele. Cel la «Tristeţile meşterului pietrar».

3 septembrie 2009

Glumiţă

Se spune că, în deşert, nisipul este atât de fierbinte, încât poţi să prăjeşti ouă pe el. Din cauza asta, cămilele au picioare atât de lungi.

2 septembrie 2009

De la festivalul Cătălina





Pentru cei care nu ştiu, la Iaşi a început un festival folcloric pentru copii. Au defilat pe străzile oraşului ansambluri de-ale noastre, din Moldova, dar şi din Turcia sau Bulgaria. Iată ce mi-a atras ochiul şi obiectivul.


Arhivă blog