Concediu

Iată-mă-s într-a treia zi de concediu. Am apucat să citesc oleacă de Simenon, să scriu (alte) câteva pagini dintr-o povestire care se vrea la graniţa dintre sf şi policier, să mă tund şi să-mi fac lista de cumpărături pentru când plec la mare. Adică, pentru sâmbătă. A, şi am apucat să fiu înţepată de o viespe. În casă. Chiar în pat, de fapt. S-a întâmplat aseară şi, cum era prima mea aventură cu o viespe (nici n-am recunoscut-o întâi când a trecut pe lângă mine, m-am gândit că e o muscă malformată), am aşteptat cu interes urmarea. Sunt alergică ori nu la veninul ei? Că la chestii mult mai inofensive sunt. S-a dovedit până la urmă că nu.
Acum încerc să mă gândesc la o temă pentru rubrica mea de duminică. Aşa-mi trebuie, dacă n-am lăsat înainte să plec în concediu! Recunosc, nu-mi vine nicio idee. Decât că uite aşa se duc zilele şi, cât ai clipi, concediul e gata. Credeai că răstorni munţii în el, şi până la urmă nu-ţi iese să urneşti nici măcar un deal mic.

N-am mai zăbovit în ultima vreme în spaţiul rus, altfel preferatul meu. Iată acum două variante ale aceleiaşi melodii, care mie-mi place. Una e live şi implică un mic spectacol simpatic, alta – de studio. Se cheamă «Pozvoni mne, poznovi », adică «Sună-mă !»…

N-am timp!

La slujbă, oameni puţini şi muncă multă. Când n-are cine să o facă, o face şeful. Adică eu. Că de aia sunt şeful cel mai mic… Aşa că n-am timp. N-am timp de o plimbare. N-am timp să citesc cât aş vrea. N-am timp să scriu povestiri sau, dacă am o jumătate de oră liberă, sunt prea stoarsă de puteri ca să am dispoziţia necesară măcar să mă gândesc la dezvoltarea unei idei. Când ajung acasă, mă arunc în pat, molfăi ceva şi deschid televizorul. Vegetez în faţa lui ca o legumă. Noroc că vine concediul! Număr zilele până luni. Două săptămâni de odihnă par o eternitate. Una care, vai, se va scurge prea repede…

România dă faliment

Statul român se apropie cu paşi repezi de un colaps generalizat, indiferent că Emil Boc şi ai săi vor să o recunoască ori nu. Semnalele economiei şi ale societăţii mioritice sînt greu de negat ori de ignorat, chiar şi pentru demnitarii de orice culoare care poartă ochelari roz.
Aproape 10.000 de companii la care statul este acţionar se află în procedura de faliment. Benzina pentru maşinile poliţiştilor e o problemă, ca şi susţinerea cheltuielilor spitalelor, ale parchetelor şi ale penitenciarelor, achitarea unor drepturi salariale ori a restanţelor uriaşe ale statului la plata TVA. Oriunde te-ai uita, nu sînt bani. Pentru căţei, că se mai găsesc ceva gologani pentru dulăi. Numai că aceia nu sînt esenţiali pentru funcţionarea statului.
În mediul de afaceri e jale mare. În nouă luni de criză, jumătate din companiile mari, cu peste 50 de angajaţi, au recurs la disponibilizări pentru a reduce cheltuielile. Şi perspectivele nu sînt deloc îmbucurătoare: nu pot urma decît alte concedieri, îngheţări sau chiar reduceri de salarii. O mulţime de IMM-uri, sufocate de impozitul forfetar, au preferat să-şi închidă porţile. Alte aproximativ 100.000 riscă să devină o amintire din cauza datoriilor la bugetul de stat, care nu le permit să acceseze credite bancare. În totalitatea sa, în primul trimestru al acestui an, economia a scăzut cu 6,2 la sută faţă de perioada similară a lui 2008.
În aceste condiţii, nu este de mirare că rata şomajului a ajuns la un deloc îmbucurător şase la sută în iunie, cel mai mare nivel din 2004 încoace. Indemnizaţiile celor rămaşi pe drumuri, proveniţi într-o proporţie covîrşitoare de la privaţi, dar şi lefurile (inclusiv sporurile neeliminate!) bugetarilor ar trebui susţinute în continuare de greu încercatul motor privat al economiei. Un motor care, cu cei 4,6 milioane de angajaţi, nu trebuie să pună pîine doar pe masa a 1,4 milioane de bugetari şi a şomerilor, ci şi să susţină sistemul sanitar, cel de pensii, diversele categorii (de)favorizate... Nisipul din clepsidră se scurge prea repede şi nu e greu de anticipat că, odată cu ultimul grăunte, motorul va exploda.
Dacă se va întîmpla asta nu mai e întrebarea momentului, ci cînd. Orizontul de timp al blocării totale a unui mecanism tot mai puţin funcţional pare foarte apropiat. Undeva prin toamnă, inevitabilul s-ar putea produce. Ce se va întîmpla atunci? Revolta celor care se vor vedea fără salarii, pensii, indemnizaţii etc. e uşor de prevăzut. Nu însă şi felul în care statul, prin capetele sale luminate, va reuşi să iasă din capcana pe care singur şi-a croit-o. Iar aici punem degetul pe rană.
Pentru că, într-un context economic indiscutabil dificil, guvernanţii noştri nu au ştiut decît să-şi dea cu stîngu-n dreptul. De la timpul pierdut pe stucheli politice şi banii aruncaţi pe prostii precum imnul turismului, pînă la deja pomenitul impozit forfetar. Despre care au crezut că le va aduce bani cu toptanul, deşi oricine cu ceva minte le-ar fi putut spune care vor fi efectele: încurajarea economiei subterane şi desfiinţarea firmelor, cu întreaga sa cascadă de efecte. Toate traduse în bani mai puţini intraţi la buget şi mai mulţi scoşi din el. Acum, ministrul Economiei, Adriean Videanu, şi-a dat seama că a fost o greşeală. Premierul Boc încă mai meditează la chestia asta. Oricum, el e ocupat să se plimbe pe şantiere şi să arunce vorbe mari despre investiţii. Pentru care aduce banii din trimestrul patru în cel cu numărul trei.
Şi aşa, ne-am întors la fatidica toamnă. Cea pentru care ne putem aşteptam la rectificări bugetare în minus, greve peste greve şi foarte probabile măriri de dări, într-o disperată şi, mă tem, sortită eşecului încercare de a salva ce e mai poate. Pentru că atunci se vor număra nu bobocii, ci zilele pînă la falimentul României.

 

Din nou, pe Nautilus

Iată că a mai venit un număr din revista Nautilus, şi odată cu el, încă o bucurie pentru mine. Mi-a mai apărut o povestire !!!! Care începe aşa: Goguţa latră a sfîrşit de lume....
Restul, aici
http://www.nautilus.nemira.ro/povestiri/petitorul/

Iaşul, mândru şantier

Cam aşa arată acum centrul Iaşului. Pentru cât timp, nu se ştie. Se lucrează la linia de tramvai…

Din culorile verii

Flori pentru voi, pentru noi.

Porcină. Gripa porcină

Un fior rece s-a insinuat în redacţie. Oare avem un oaspete nepoftit, sub acoperire? Cineva care, dacă ar fi să se prezinte, ar spune “Porcină.Gripa porcină”? Cazurile s-au înmulţit exploziv la Iaşi (cinci confirmate într-o zi!), autorităţile îşi dau ca de obicei cu stângu-n dreptul. Iar colegi de-ai noştri au fost în zona zero -- Grupul Şcolar “Ion Holban” şi Spitalul de Boli Infecţioase. Acu’ ne spălăm des pe mâini, facem haz de necaz şi ne uităm ciorâş la cine strănută. Aaa, şi ne consolăm cu gândul că băieţi şi fete de la alte ziare s-au plimbat de asemenea pe acolo ca vodă prin lobodă, aşa că de-o fi s-o păţim, n-om fi singurii.