27 februarie 2010

Noutăţi scriitoriceşti

Mi-am lăsat romanul să dospească vreo câteva luni şi acum mă ocup de mereu necesara lectură finală înainte de a încerca să-l trimit undeva. Ultimele retuşuri, făcute la 7 dimineaţa ori 12 noaptea, mă aduc iar într-o lume bizar familiară. Le-am amânat, poate, şi dintr-un pic de laşitate scriitoricească. Dacă al meu copilaş nu place unor oameni a căror părere o preţuiesc? Oricare ar fi răspunsul, cred e timpul să-l arunc din sertar în lume.
Ce fel roman e, vă întrebaţi poate. O istorie poliţistă, cu o notă pregnantă de fantastic (se putea altfel?), a cărei acţiune se petrece într-un Iaşi care seamănă şi nu seamănă cu cel de acum. Dintr-o Românie care (ştiţi deja) seamănă şi nu cu a noastră şi cu o eroină care are câte ceva din mine. Mi-am fixat singură un termen limită ca să-i pun punct şi am de gând să-l respect. După aceea, adică pe la sfârşitul lui martie, pot doar să sper. Oricum, până atunci povestirile neterminate rămân în stand by.

21 februarie 2010

Basm sadic

Un filmuleţ pentru cei cărora le place umorul negru, descoperit de Cititor sf. Mie mi s-a părut savuros de-a dreptul. Tot eram într-o dispoziţie sadică…


Granny O'Grimm's Sleeping Beauty from Darragh O'Connell on Vimeo.

14 februarie 2010

Sunete şi imagini

Ce face omul când n-are somn? Îşi actualizează blogul.
Pentru cei treziţi de dimineaţă, o melodie veche şi imagini dintr-un serial care e pe lista preferatelor mele – Supernatural.
După ce v-aţi bucurat urechile, un link la o postare din spaţiul fotografiei. Mie imaginile lui Adrian Petrişor mi-au tăiat răsuflarea. Cred că şi vouă...

13 februarie 2010

De la autocritică la istorii ironice

Michael Haulică vorbeşte, în Observatorul cultural, despre blogosfera SF. Am citit, mi-a plăcut şi m-am tras singură de urechi pentru că am cam lăsat blogul în paragină. Am scuza că am fost foarte ocupată şi timpul disponibil l-am alocat povestirilor. Şi totuşi, ar trebui să-mi dau două palme de încurajare şi să mai trec şi pe aici, mi-am zis. Şi am făcut-o.

Poate vă întrebaţi ce am făcut? Când n-am pândit interlopii, am stat după partea posterioară a diverselor personalităţi descinse la Iaşi. Ministrul Justiţiei a fost una dintre ele. Am avut cu d-sa o discuţie plină de miez, care a sunat cam aşa:

-- Ce părere aveţi despre noua lege a pensiilor? Presupun că aţi primit reacţii şi de la judecători...

-- Le-am făcut o scurtă informare judecătorilor. Legea va intra în dezbaterea Parlamentului.

-- Dar părerea dvs...

-- Mi-am exprimat părerea în Guvern.

-- Şi, insist, care a fost părerea dvs?

-- Mi-am spus-o în Guvern, mai mult nu pot comenta...

Dar dom’ ministru măcar nu s-a ridicat şi nu a zbughit-o din mijlocul conferinţei, cum au făcut doi onor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. E un progres! Următorul oaspete poate răspunde şi la întrebări.

2 februarie 2010

Nurofenu’ să trăiască!

Am început săptămâna tot cu interlopii şi, pentru divertisment, cu o răceală. S-a prins de mine, cred, în zilele acelea cu minus 20 de grade. Acum, nurofenu’ să trăiască! Mă tot gândesc că ar trebui să folosesc într-o povestire experienţa orelor de seară friguroasă petrecute aşteptând mandate de arestare ori (ce s-a întâmplat mai des) închiderea ediţiei. Încă nu ştiu cum, mai meditez la asta. As-noapte mă bântuia cu totul alt gând, mult mai glumeţ.

Arhivă blog