27 iunie 2010

Oale şi ulcele





Anul ăsta, vremea n-a prea ţinut cu olarii (şi nici cu fotografii). Ori a plouat, ori cerul a fost gri, ca într-o toamnă târzie. Totuşi, nişte poze am mai adunat, croindu-mi cu greu drum prin mulţimea năvălită la amiază în Copou.


24 iunie 2010

Pozuci multe...


Pe blogul celor mai entuziaşti şi mai simpatici fani sf, pozele de la Bookfest se adună. Destule cu subsemnata, aşa că îmi permit să vă ofer o mostră. Iar lui Nicu şi Bebe le urez mult succes în ce fac, fiindcă fac tare bine...

23 iunie 2010

Ultimul teaser din roman

În locul coşciugelor, conturul unei scări metalice se vedea din puţul al cărui capac era tras pe jumătate. Semăna cu o scară de incendiu şi sigur n-avea ce căuta într-un mormânt. Curiozitatea îi dădea ghes că coboare, bunul simţ îi spunea că e o nebunie. Lumină puţul cu telefonul, dar nu se vedea până la fund. Încercă tăria primei trepte cu mâna, măsură spaţiul lăsat de capacul înţepenit. Avea loc să se strecoare şi vergeaua de metal părea bine prinsă în piatră. Cristina începu să coboare.

O vergea, încă una... Se opri doar când creştetul îi ajunse sub capac. Metalul continua în întuneric şi Cristina îşi zise că-şi încercase norocul destul. Era gata să urce spre lumină când huruitul reizbucni, mult mai puternic. Surpriza îi făcu tălpile să alunece.

Pentru câteva clipe, crezu că se va prăbuşi în gol. Nu apucă nici să ţipe şi, oricum, nimeni n-ar fi auzit-o. Inima îi zvâcni dureros şi Cristina se pregăti să moară. Dar palmele asudate nu se desprinseră de metal, în ciuda durerii, apoi îl regăsiră şi tălpile. Cristina rămase lipită de scară, răsuflând greu. Abia atunci îşi dădu seama că deschiderea salvatoare dispăruse. Era prizonieră în mormânt, la picioare doar cu bezna rece şi metalul trădător.

13 iunie 2010

Căldură, cărţi şi prieteni (2)






 

Alte poze şi un link la o postare pe aceeaşi temă, de pe blogul lui Bebe şi Voicu

Căldură, cărţi şi prieteni






Am tras o fugă la Bucureşti, la Bookfest. După un drum petrecut cu acompaniament de sforăituri sonore, am ajuns în capitală pe căldură maaare, de cod galben. Am pierdut ceva vreme prin Gara de Nord, că trecut a sosit cu cinci minute… înainte, adică la 6,20, iar pe la 9, am purces în fine spre Romexpo. Cu autobuzul 105, în care pensionarii înjurau cu sârg demnitarii de toate neamurile. M-am învârtit puţin la Casa Presei Libere, să văd şi eu pe unde muncesc ziariştii dă Bucureşti, am studiat ceva maşini de epocă (şi chiar le-am pozat, la rugămintea unui coleg), după care am intrat în complexul devenit pentru câteva zile raiul cărţilor.
Am petrecut acolo câteva ore extrem de interesante, mai ales la standul Millennium Press, sub aripa ocrotitoare a lui Bebe şi Nicu. M-am reîntâlnit cu oameni pe care-i consider deja amici într-ale cărţii, precum Mircea Opriţă (sper să nu se supere pe mine maestrul pentru îndrăzneala asta!), Cornel Secu, Florin Pâtea, Cătălin Badea-Gheracostea şi Balin Feri. Dar am şi vorbit pentru prima oară face to face cu oameni cu care legătura mea era până atunci exclusiv virtuală, ca Horia Nicola Ursu, Michael Haulică, Ştefan Ghidoveanu, Mihai-Dan Pavelescu, Mircea Pricăjan, Vlad Puescu, Radu Pavel Gheo, Sebastian Corn… Iar dacă am uitat pe cineva, să mă ierte, că m-a bătut rău soarele în cap! În fine, în biblioteca mea au mai apărut două cărţi cu autograf de autor – Povestirile de duminică ale lui Mircea Opriţă şi Povestirile fantastice ale lui Michael Haulică, a cărui prevestire din rândurile înscrise pe prima pagină sper să se împlinească. Fireşte, am făcut şi poze…

6 iunie 2010

Din nou, despre Galileo

Rămăsesem datoare cu o cronică la revista Galileo. Hărnicia procurorilor (sau a infractorilor, cum preferaţi) m-a făcut să rămân în urmă, dar, vorba ceea, mai bine mai târziu decât niciodată. Încep cu concluzia: mi-a plăcut! Nu vorbesc doar despre prezentarea grafică, ci şi despre conţinut. Amatorul de sf găseşte aici şi proză românească, şi străină de bună calitate. Mai găseşte şi articole de ţin de «bucătăria» genului, de la mărturisiri de scriitor, sub forma interviului ori nu, la rubrici dedicate operelor unor autori de marcă din spaţiul străin sau autohton, dar şi cinematografiei.
Proza rămâne însă partea leului, şi despre ea voi vorbi mai pe larg. Mărturisesc întâi că preferata mea din revista cu format de carte este “O sanşă din 10 la puterea a şaisprezecea”, adică povestirea cu care James Patrick Kelly a câştigat premiul Hugo. De ce? Pentru că abordează teme importante – călătoria în timp, istoria alternativă –, dar nu uită de micile drame umane precum cea a unui copil cu tată mai mult absent şi mamă alcoolică. Un băiat singur şi atât de dornic de prieteni, surprins intr-un moment parşiv al istoriei americane – criza rachetelor cubaneze. Un suflet de 12 ani care e confruntat cu o dilemă ce i-ar putea sminti pe bărbaţi de 30. Ce faci ca să salvezi omenirea de dispariţie? Personaj credibil şi cu care e uşor să rezonezi, final interesant...
Celor pasionaţi de istorie şi de speculaţiile literare, dar şi de tema morţilor vii, le recomand textul lui Liviu Radu, „Doi bătrâni pe o bancă”. Iar nuvela lui Norman Spinrad -- celor care gustă cuvintele şi imaginile tari, dezvelirea dureroasă a naturii umane în momente de criză, viitorul uşor de văzut ca o prelungire a acestui freaky azi în care trăim.
Una peste alta mi-am cheltuit bine banii şi aştept cu interes numărul următor. Iar dacă ar fi să fac totuşi o sugestie, s-ar referi la locul casetelor biografice. Mai potrivite, după mine, înaintea textelor, nu după ele...

1 iunie 2010

Încă o povestire, în Nautilus

Azi chiar că e o zi productivă, în ciuda unor alte hopuri birocratice. A apărut şi Nautilusul de iunie, unde găsiţi o povestire de-a mea, alături de texte de Liviu Radu şi Ciprian Mitoceanu. Din nou, lectură plăcută !

Helion online 2

Iată că a apărut numărul al doilea al Helion online. În care veţi găsi o povestire oarecum sadică a subsemnatei şi un interviu cu Boris Strugaţki. Mai semnează povestiri Adrian Buzdugan, Florin Pîtea şi Lucian Vasile Szabo.  Lectură plăcută!

 

Arhivă blog