28 iulie 2010

Încercarea bătrânilor

Cine n-are bătrâni să-şi cumpere. O zicală pe care o ştim cu toţii, iar eu îmi permit s-o contrazic. De ce? Din cauza celor păţite ieri. M-am urcat şi eu, ca omul, într-un microbuz. Pentru că înghesuiala şi mirosurile din astfel de maşini îmi fac rău, am rămas mai lângă uşă. Decizia mea s-a dovedit adevărat motiv de isterie pentru două babe care întâi au încercat să mă silească să mă aşez pe unul dintre ultimele scaune din spate. Pentru că n-am vrut, au fost nevoite să-şi lipească şuncile de mine când să coboare. Deşi le-am făcut loc, am fost răsplătită cu două remarci aruncate de pe caldarâm. «Tineret bovin!», a ţipat una. “Nesimţito!”, a scrâşnit alta. După care au plecat, mândre de cât de frumos se purtaseră.
Am să fac o paranteză şi am să spun că nu-mi arăt vârsta, dar nu mai am nici eu douăzeci de ani. Iar de la cei treizeci şi ceva ai mei, m-am săturat de mârlănia pensionarilor care cred că totul li se cuvine doar fiindcă au ajuns la o anumită vârstă. Oameni buni, dacă n-aţi folosit acei şaizeci, şaptezeci ori optzeci de ani pentru a dobândi măcar o spoială de civilizaţie şi o brumă de bun simţ, ca să nu mai zic de înţelepciune, toleranţă şi cunoştinţe demne de transmis altora, atunci chiar aţi trăit degeaba! Criteriul vârstei nu te califică din start pentru scutirea de răspunderea juridică, aşa cum, din păcate, s-a întâmplat ades la noi, şi nici de cea socială. E oare o blasfemie modernă o asemenea convingere? Poate, mai ales când trăim într-o societate îmbătrânită. Dar episodul de ieri, doar unul din multele la care am asistat, nu face decât să mi-o întărească. Aşa că, sincer, eu nu mi-aş cumpăra bătrâni decât după ce i-aş pune la încercare.
Închei cu un citat din romanul Jane Eyre pe care îl găsesc genial:
Nu cred, domnule, că aveţi dreptul să-mi porunciţi numai pentru că sunţeti mai bătrân sau pentru că aţi cunoscut lumea mai bine decât mine. Dreptul de a vă aroga această superioritate depinde de felul cum v-aţi folosit timpul şi experienţa.

15 iulie 2010

Încă o lume descompusă şi ceva de citit

N-am mai oferit pe blog teasere din roman. Iată însă că un fragment a apărut în numărul doi al revistei Suspans. Restul îl veţi citi, sper, pe hârtie... Cât despre ce mai scriu acum, un comentar a cărui fineţe a analizei m-a impresionat spunea despre mine că sunt atrasă de lumile descompuse, decăzute, rezistând în regim de avarie, în care oamenii se chircesc în ei şi aşteaptă. Mă văd nevoită să-i dau dreptate lui Mircea Coman, pentru că zilele astea m-am cufundat într-o altă lume descompusă, însoţind încă un cuplu pierdut în brava sa lume nouă. El şi ea, cu rănile lor vizibile sau nu, angrenaţi într-o conspiraţie a ologilor care dă titlul povestirii. O povestire finisă pe acordurile unei cântăreţe care de obicei nu-mi place, cu al ei bizar amestec de muzică şi aluzii sado-masochiste. Alejandro, Roberto, Fernando şi toţi băieţii ăia în uniforme de piele şi lenjerie supradimensionată s-au potrivit nu ştiu cum cu imaginile din mintea mea, într-una dintre cele mai întunecate proze pe care le-am produs. Finalul îl voi scrie chiar acum şi nu cred că avea optimismul celui din Atinge-mă, Sara

11 iulie 2010

Din nou, despre Nautilus

Am aflat, după prima postare, că surprizele vor continua la Nautilus, echipajul vajnicului submarin al sf-ului românesc încă ocupându-se de finisaje. Le dorim drum bun!

9 iulie 2010

Povestire afurisită în noul Nautilus

A apărut numărul din iulie al revistei Nautilus, într-un nou format. Arată bine şi nu putem decât să-i urăm succes în continuare. În sumarul numărului veţi găsi şi o povestire a subsemnatei, una pentru care poporul credincios m-ar cam putea trece pe toacă. De fapt, este varianta extinsă a unui text care a câştigat un concurs pe AtelierKult, concurs ce impunea limită de cuvinte. Aştept cu interes comentarii, chiar şi afurisenii…

Arhivă blog