31 octombrie 2011

Superofertă Millennium!

Până pe 5 noiembrie, cărţile oferite de Millennium Books pot fi cumpărate cu o reducere substanţială – 40 la sută, cu o singură condiţie. Amănunte găsiţi aici. Printre titlurile puse la bătaie se numără şi romanul subsemnatei, Cerneală şi sânge.

29 octombrie 2011

Carne de ooom!

Carne de ooom!

Vineri noapte, în jur de ora unsprezece. Sunt gata să adorm când un ţipăt mă face să tresar. “Acolo e carne de ooom!” După a doua serie de urlete, mă conving că am auzit bine şi mă ridic din pat ca să privesc pe geam.

Între liniile de tramvai, un bărbat gesticulează agitat şi strigă la taximetrişti. “Acolo e carne de om! Anunţaţi poliţia, vă roog!” Arată într-o parte şi mă holbez, aşteptând să zăresc hălcile de carne. Nu văd nimic, dar pe spaţiul verde de lângă blocul ANL e destul de întuneric cât să poţi ascunde vreo trei cadavre.

Bărbatul se apropie de staţia de taxi şi iese din raza mea vizuală. Îl mai aud bolborosind. “Nu vreau să fiu liber”, parcă ar spune. Apoi, liniştea e spartă doar de lătrăturile isterice ale câinilor. Mai aştept câteva minute la geam, dar nu zăresc vreo maşină de poliţie. Mă bag înapoi în pat, spunându-mi că omul o putea lua razna nu doar din pricina unor probleme de sănătate mintală, ci şi de la tărie ori etnobotanice. Într-un colţ al minţii rămâne totuşi o întrebare. Şi dacă?

24 octombrie 2011

Un roman de dragoste pe care-l voi reciti de nenumărate ori

“Mândrie şi prejudecată” de Jane Austen va rămâne, pentru totdeauna, printre cărţile mele preferate de dragoste, la concurenţă cu „Jane Eyre”. Şi asta chiar înseamnă mult pentru cineva care citeşte mai ales SF/fantasy, respectiv thriller.

Ecranizat de mai multe ori, volumul urmăreşte idila dintre două personaje aflate, după cum spune şi titlul, sub semnul mândriei şi al prejudecăţii. Bogatul mister Darcy se îndrăgosteşte, împotriva voinţei sale, de Elizabeth Bennett, o tânără ce provine dintr-o familie nu foarte avută. Ca să fie şi mai puţin probabilă apropierea celor doi, printre rudele lui Elizabeth se află personaje pe care nimeni nu şi le-ar dori în familie – un tată care se distrează în loc să impună codul de conduită al epocii, o mamă lipsită de tact şi chiar de bun simţ, care se gândeşte doar la cum să-şi mărite fetele. Iar trei din cinci sunt fie şturlubatice, cu ochii mereu după ofiţeri, fie urâte, debitând panseuri moralizatoare stupide şi oripilând asistenţa cu reprezentaţii artistice nesărate şi interminabile.

Atrăgătoarea şi cumintea Jane este insa sora de care amicul lui Darcy e fermecat imediat. În schimb, prima întâlnire dintre Elizabeth şi viitorul ei soţ nu are nimic plăcut, Darcy jignind-o pe tânără, iar următoarele lor conversaţii sunt în aceeaşi notă oarecum ostilă. Mai mult, Elizabeth începe să nutrească o afecţiune superficială pentru cel care se prezintă drept o victimă a lui Darcy, dar se dovedeşte până în final doar un vânător de zestre.

De ce mi-a plăcut cartea? Pentru că personajele sunt vii şi savuroase, iar idilele neconvenţionale. Fiindcă Elizabeth sau Jane nu gândesc, nu acţionează şi nu vorbesc în clişee. Iar Elizabeth e preferate mea. Nu se sfieşte să meargă prin noroi, să se înfiinţeze cu rochia murdară la poale la uşa vecinilor bogaţi pentru a-şi vizita sora bolnavă. Nu stă pe gânduri când e vorba să-i spună verde în faţă lucruri neplăcute lui Darcy, nu leşină de bucurie fiindcă a fost cerută de nevastă de un om cu o poziţie socială mult superioară, ci îi arată uşa. Suferinţa lui Jane, ignorată de omul iubit din pricina acţiunilor (mânate de bune intenţii, de altfel) aceluiaşi mister Darcy, nu are nimic din siropul greţos al altor romane.

Reunirea îndrăgostiţilor e gradată, urmând o linie psihologică veridică. Elizabeth vizitează domeniul familiei Darcy şi vede ce a pierdut. Cei doi se întâlnesc din întâmplare, iar încă îndrăgostitul fără speranţă Darcy renunţă la trufia sa şi reuşeşte să facă o impresie mult mai bună. Elizabeth are chiar bunul simţ să se întrebe dacă nu cumva noile ei sentimente pentru Darcy sunt impulsionate şi de castelul prin ale cărui odăi s-a plimbat. Ajutorul dat de Darcy pentru a evita ruşinea abătută asupra familiei de sora cea mică, dar şi pentru a-i reuni pe Jane şi mister Bingley vor ajuta la cimentarea legăturii. Din nou, personajele acţionează potrivit caracterului lor, dar şi mijloacelor de care dispun, fără a se apela la vreun deus ex machina.

Publicat în 1813, romanul mi se pare o lectură nu doar agreabilă, ci actuală. Găseşti în paginile sale ceva care să te pună pe gânduri în ce priveşte relaţiile de familie şi rolul părinţilor în viaţa copiilor, şansele unei legături între oameni cu poziţii sociale, educaţie şi interese diferite, corectitudinea primei impresii asupra celor din jurul nostru, însăşi esenţa pasiunii.

Citatul preferat rămâne acesta: „Sunt puţini aceia pe care-i iubesc cu adevărat şi mai puţini încă aceia despre care am o părere bună”.

Iar acest comentariu a fost scris pentru a răspunde provocării lansate aici.

23 octombrie 2011

Şi dac-ar curge iarăşi cerneală şi sânge

Mă simt cumva vinovată faţă de personajele romanului meu, “Cerneală şi sânge”. Le-am lăsat soarta în cumpănă, odată cu a României create de mine. Şi le aşteaptă atâtea provocări, atâtea ameninţări pândesc din umbră, atâtea pericole născute nu doar din lumea exterioară, ci şi din însăşi natura lor, încât ar putea curge şi mai mult sânge!

Aşa că încep meditaţiile asupra subiectului cu un mic sondaj. De-ar fi să fie un nou roman...

Ce personaje v-au plăcut mai mult şi merită să se afle în prim plan?

Cine ar trebui să moară şi cine să supravieţuiască?

Prin ce locuri v-ar plăcea să ajungă acţiunea?

O nouă anchetă să fie punctul central al altui roman ori zbuciumata viaţă de familie a Cristinei?

Vă plac vampirii sau vârcolacii? V-ar suscita interesul alte făpturi supranaturale?

Poate, sondajul va continua...

20 octombrie 2011

1 la 0 pentru vampiri

Episod dezamăgitor din Supernatural, în care fraţii se disculpă în faţa unui zeu egiptean. În schimb, The vampire diaries ne ţine în continuare cu sufletul la gură. Stefan a devenit cu adevărat malefic, Klaus a aflat cum poate produce hibrizi, iar un misterios jucător nou va intra în scenă. Şi vampirii muşcă, muşcă, muşcă...

17 octombrie 2011

Varza să trăiască!

Azi am început să mă târâi pe la instanţe. Ceea ce înseamnă că piciorul s-a mai dezumflat, graţie foilor de varză. Leac băbesc garantat! Totuşi, nu a fost om cu care m-am întâlnit azi să nu mă întrebe ce am păţit, că am pasul melcului paralitic.

Oricum, m-am întors la redacţie cu tolba plină de ştiri şi privesc lucrurile filozofic. Totdeauna se poate şi mai rău...

15 octombrie 2011

Despre debutul literar

n ultimul număr al Observatorului cultural, Michael Haulică, omul care a deschis multora drumul spre literatură, continuă seria de articole despre debuturile literare. De data aceasta, cu mărturisile mai multor autori din domeniul F&SF. Printre cei care au vorbit despre debutul lor se numără şi subsemnata. Mai multe, citiţi aici.

14 octombrie 2011

Bad juju?

Săptămâna asta, mi-am luat ultimele zile de concediu. Să pozez de sărbătorile oraşului, să-mi mai pun în ordine gânduri pentru un proiect literar despre care nu vreau încă să vorbesc (să nu-l deochi!), să fac nişte shopping.

Ei bine, m-o fi lovit cineva cu vreun blestem, o fi atârnând deasupra capului meu nişte bad juju, că m-am ales cu o entorsă din acelea care te fac să strângi din dinţi de durere. Iată-mă deci în frumoasa zi de vineri, apogeul sărbătorilor, cu piciorul umflat şi vânăt, alternând un nou strat de gel calmant cu altul de foi de varză. Iar momentul întoarcerii la slujbă se apropie...

11 octombrie 2011

Sărbătorile Iaşului, în imagini (1)




Astăzi, despre partea religioasă a Sărbătorilor Iaşului. Moaştele Sfintei Parascheva au fost scoase azi în curtea catedralei metropolitane, iar credincioşii stau la rând să se închine, sub paza jandarmilor. În zvon cântări bisericeşti, unii fac şi o afacere.


6 octombrie 2011

Cine va fi rege-n Camelot?

Iată că a început şi Camelot pe HBO. Deocamdată, trebuie să recunosc că regele Arthur nu m-a impresionat, deşi înţeleg motivul pentru care a fost ales un actor care nu dă deloc impresia de forţă. Cu Merlin e altă mâncare de peşte, Joseph Fiennes e printre actorii mei preferaţi. Una peste alta, un prim episod decent, cu ceva magie, ceva sex, ceva moarte şi puţină luptă. S-a terminat, fireşte, când lucrurile începeau să devină cu adevărat interesante. Să vedem ce va urma!

4 octombrie 2011

Hello, lume crudă!

Episodul doi din Supernatural S7 ne-a adus monştri canibali cu mulţi dinţi, un Sam care nu mai ştie ce e real, Lucifer ori lupta alături de fratele său. Si un Dean care cu greu reuşeşte să-şi păstreze masca de băiat care are controlul situaţiei. Iar finalul... Of, abia aştept următorul episod!

3 octombrie 2011

Scurtă istorie eretică

Lucifer şi Dumnezeu s-au privit lung peste norul care semăna cu un pui sugrumat.

-- De ce? a întrebat Lucifer.

-- De ce nu? Mă plictisesc, a răspuns Creatorul şi a împuns cerul cu degetul.

Fulgerele au sfâşiat nepăsătoare norul vineţiu şi s-au mutat la următorul. Cu graţie, Dumnezeu s-a topit printre picăturile grele de ploaie.

Rămas singur, Lucifer şi-a scos umbrela veche, portocalie şi a şoptit:

-- Prietene, e timpul!

Niciun tunet nu i-a acoperit glasul, nicio săgeată de lumină nu l-a atins. După o vreme pe care doar el o putea măsura, Lucifer a vorbit fără fereală:

-- Nu-ţi pierde speranţa, Noe! Va fi bine. Ştii de ce? E genial! De câte ori planul i se destramă, Dumnezeu zice că aşa a vrut de la început. Căci misterioase sunt căile Lui…

Arhivă blog