Cine sunt

Mă numesc Ştefana Cristina Czeller şi locuiesc în Iaşi. Am absolvit Facultatea de Filologie (Limba şi Literatura rusă) a Universităţii de Stat Lomonosov din Moscova, cu o bursă a statului român. De peste un deceniu, scriu la cotidianul regional Evenimentul, acoperind mai ales domeniul justiţiei.

Am publicat proză scurtă în antologiile "Dansând pe Marte" (Băieţelul cel fierbinte şi Hârca Pământului), "Pangaia" ("Răzbunarea"), "Steampunk : A doua revoluţie" (Suflete de plumb) şi în revistele "Helion" (Nopţile stranii ale lui Vasile Cotineaţă, Necazuri în cer şi pe pământ) şi "Galileo" (Slujesc zeului câine, preluată şi în antologia Galileo 2011). În mediul virtual, povestirile mele au apărut în revistele "Nautilus" şi "Helion", pe site-ul SRSFF, pe LiterNet şi SFera online.

În volum, am debutat în martie 2011 cu romanul “Cerneală şi sânge”.

Am obţinut în 2009 premiul al doilea la concursul de proză scurtă sf al publicaţiei timişorene Helion şi premiul al treilea în 2010 şi 2011. Tot anul acesta, am primit Encouragement Award la Eurocon.

Sunt membru al cenaclului AtelierKult.

luni, 16 ianuarie 2012

Dacă noi suntem viermii, voi sunteţi hoiturile!

Un senator portocaliu se întreba retoric pe blog, într-o postare care ulterior a fost retrasă, dacă nu suntem nişte viermi care ne merităm soarta, fiindcă îndrăznim să protestăm împotriva Legii sănătăţii sau a lui Băsescu. Ei bine, senatorul cu pricina, care peste câteva luni se va milogi pentru voturile celor pe care i-a insultat grosolan, pare să aibă nevoie de ajutor medical măcar pentru pierderile sale de memorie.

Fiindcă a uitat că viermii ăştia, despre care vorbeşte cu atâta dispreţ, îi permit lui îmbuibarea. Tocmai ei asigură confortul întregului Legislativ, care-şi aprobă bugete mai mari în timp ce sărăcia năpădeşte ţara, care propune acte normative imbecile şi votează fără să ştie pentru ce ridică mâna, care şi-a făcut o practică din somnul în comodele băncuţe şi votul la trei mâini. Aceiaşi viermi îi oferă onor clasei politice posibilitatea de a-şi angaja toată cimotia în sistem, de a pune la cale afaceri bănoase şi ilegale pe bani publici, de a se plimba peste hotare fără să aducă vreun beneficiu ţării, de a uita pur şi simplu ce înseamnă să trăieşti în România reală, cea în care salariul şi nivelul serviciilor scad, iar taxele şi preţurile cresc.

Trebuie să-i recunoaştem totuşi politicianului portocaliu, al cărui nume nici măcar nu mai contează, curajul de a spune ce gândesc, probabil, mulţi dintre cei care au devenit demnitari cu ajutorul atâtor minciuni frumoase. Poate are şi dreptate. Om fi viermi, dacă ne-am lăsat atâta vreme călcaţi în picioare. Atunci însă, cei ca senatorul pe care l-a luat gura pe dinainte sunt hoituri. Da, el şi şleahta lui sunt cadavrele umblătoare ale speranţelor noastre! Când îşi vor găsi oare locul cuvenit?

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Vox populi

Arhivă blog