Pacea lui Armaghedon (4)

Basil îşi şerse colţul gurii cu şerveţelul.

-- Chiar cu o patrulă de asta a intrat în bucluc finu-miu....

Armaghedon întoarse paharul din cristal roz, din serviciul păstrat doar pentru el.

-- M-aş bucura să vă pot da vreun sfat folositor, zise. Două minţi sunt totdeauna mai bune ca una. Cine ştie, poate dacă mai ceream vreun pont în februarie, avea şi proiectul ăla mai mult succes...

Basil începu să taie carnea cu o mină de canibal flămând.

-- Nu trebuie să renunţaţi aşa uşor la el, spuse. Chiar acum l-am recitit şi mi se pare foarte potrivit pentru momentul în care ne aflăm. Ajută şi bugetul, ajută şi structurile de ordine, ajută şi populaţia. S-au pripit colegii mei când l-au respins, s-au lăsat mânaţi de sentimente, nu de logică.

-- Da, şi eu zic la fel. Din păcate, am mâinile legate.

-- Cred că, dacă l-am repune pe ordinea de zi, colegii i-ar înţelege oportunitatea. Numai de s-ar găsi o soluţie procedurală pentru asta....

Armeghedon scuipă un bob de piper.

-- Da, e bună o discuţie d-asta de la suflet la suflet după o zi grea! Deja mă simt mai bine. Da vă văd tare necăjit. Ce-a păţit băiatul ăla?

Basil puse furculiţa deoparte.

-- Are maşină de maşină şi-i cam place să calce acceleraţia... A făcut un accident. E distrus acum, săracul! A trebuit să se interneze la Psihiatrie.

-- Înţeleg... Grav, accidentul?

-- A intrat în doi oameni pe marcaj... Poliţişti.

Armaghedon apucă paharul cu apă. Îl dădu tot pe gât şi îi făcu semn chelnerului să aducă nişte vin alb.

-- Răniţi? şopti.

-- Morţi amândoi.

Armaghedon trânti furculiţa în farfurie.

-- Pizda mă-sii! Unde s-a întâmplat?

-- Lângă Herăstrău... Azi la amiază. Partea proastă-i că era pe aproape nu-ş ce băgător de seamă din delegaţie.

Armaghedon se lăsă pe spate, cu ochii fixaţi pe tavan.

-- E foarte greu de dat un sfat în cazul ăsta.

-- Un om cu experienţa dumneavoastră...

-- Lăsaţi-mă să mă gândesc până mâine dimineaţă. (Va urma)