Pacea lui Armaghedon (6)

Cora se ridică de pe canapea cu sprinteneala unei fetişcane. Rămas singur, Armaghedon se lăsă să cadă pe divan şi începu să-şi roadă unghiile.

-- Uite, se întoarse Cora cu o farfurioară şi un pahar îmbrobonit, în care sticleau cuburi de gheaţă. Mănâncă şi nu te mai gândi în seara asta la nimic! Nici la copoi, nici la popi, nici la legi...

Palma lui Armaghedon se opri la jumătatea drumului. Se ridică şi o sărută pe Cora pe obraz.

-- Eşti tare, mătuşă!

Bătrâna îl privi siderată.

-- Ce zici?

Armaghedon ţopăia copilăreşte.

-- Nu trebuie să ascund accidentul. Trebuie doar să...

***

Ministrul era tolănit în fotoliul preferat, iar Graţiela trudea, îngenuncheată în faţa lui. Televizorul avea sonorul dat la maximum. După doar două zile de dezbateri, pachetul de legi pentru reforma justiţiei a fost adoptat, săptămâna trecută, de camerele reunite. Este un record postdecembrist, mai ales că actul normativ are prevederi controversate, ca intrarea în legalitate a caselor de toleranţă. Reamintim că un alt proiect de lege pe această temă a fost respins anul trecut. Acum însă, deputaţii şi senatorii au considerat că prin impozitarea veniturilor obţinute din această activitate vor fi sporite considerabil încasările la bugetul statului, iar prestatoarele de servicii sexuale şi clienţii lor vor beneficia de confort şi securitate. Ne putem deci aştepta...

Cu un icnet, Armaghedon apăsă butonul mute de la telecomandă şi se lăsă în voia buzelor hrăpăreţe ale Graţielei. Îşi trecu degetele prin părul ei, simţindu-se la fel de armăsar ca în urmă cu douăzeci de ani, când încerca marfa înaintea clienţilor.

-- Da, sunt tare, mormăi. Da, Graţiela. Daaaa!

Graţiela se ridică, ingenuă şi perversă în acelaşi timp, şi Armaghedon îi surâse împăcat. Poate avea să uite cu totul de blestematele alea de pastile.

-- Săptămâna viitoare deschidem oficial stabilimentul. Violet... Ce zici, îţi place?

Graţiela se şterse pe bărbie şi se ridică.

-- Mie-mi place orice-ţi place ţie, Armi...

-- Ţi-am cumpărat ceva frumos.

Scoase cutia şi o urmări cum descoperă haina de blană de vulpe argintie. Ochii ei se rotunjiră de bucurie şi începu să bată din palme.

-- Vai, eşti un scump! Trebuie să sărbătorim! Şi tocmai acum am rămas fără băutură... Mă duc până jos să cumpăr ceva.

-- Nu-i nevoie, spuse Armaghedon.

Ea deja îmbrăcase un balonzaid bleu, adus de la Paris prin curier diplomatic. Nu avea nimic pe dedesubt.

-- Te rooog, Armi! E plăcerea mea să te răsplătesc fiindcă ai fost atât de bun cu mine.

Se aplecă peste umărul lui, atingându-i urechea cu buzele.

-- Şi mă excită peste poate să cobor aşa.

O lăsă să plece şi deschise iar sonorul televizorului. Într-o mahala de prin Botoşani se îmbulzeau tot felul de terfelogi la pomană, alimente expirate de doar câteva zile şi chiloţi purtaţi, aduşi o asociaţie de caritabilă. Oamenii îşi smulgeau pachetele din mâini, potoliţi doar de bastoanele jandarmilor. Armaghedon oftă satisfăcut.

-- Aşa, băiatule! Dă-i la gioale calicului!

Se gândi la Graţiela şi îşi simţi mădularul tresărind. Era iar gata de acţiune. De ce nu mai venea odată?

După un sfert de de oră, începu să se îngrijoreze. Nu avea de ce să stea atâta la magazin. De vreo zece ani nu mai vedeai cozi la supermarket. Închise televizorul şi începu să se îmbrace. Pe scări, o luă la fugă. Nu se opri decât la marcaj.

Sângele Graţielei mânjise liniile albe, iar Armaghedon ştiu că o pierduse pentru totdeauna, odată cu bărbăţia sa. Oprit ceva mai încolo, şoferul fuma liniştit o ţigară. Avea costum Armani şi se rezemase neglijent de Mercedesul alb, cu parbrizul spart. Nu părea să fi trecut de 19 ani. Lângă el, un poliţist completa tacticos formularul.

-- Amenda o puteţi plăti la jumătate, în primele 48 de ore.

Armeghedon se repezi la agent chiar când îi dădea şoferului hârtia.

- Ce faci, tablagiule?

Poliţistul îl privi bovin, îl recunoscu după câteva secunde şi păli.

-- Să trăiţi, domnule ministru! Care-i problema?

Armaghedon îl prinse de rever.

-- Care-i problema? Îi dai doar o amendă? A omorât-o pe femeia asta!

Poliţistul tuşi, evitându-i privirea.

-- Păi ştiţi şi dumneavoastră... Legea nouă... Nu mai e infracţiune... Nici măcar nu le luăm permisul... A intrat de azi în vigoare. (Va urma)