26 iulie 2012

De ce?

Oare de ce-i întotdeauna mai incitant să-ţi închipui un diavol decât un heruvim? Sau să-i plăsmuieşti demonului mereu altă carne din cuvinte…

22 iulie 2012

Porcos SMS-ul trecea

Astă noapte, pe la ora 1, îmi bâzâie telefonul de serviciu. Buimacă de somn, dar sperând într-un mesaj de la Poliţie, îl deschid. Când colo, surprize-surprize! Într-un limbaj numai bun să fie acoperit de beep-uri, expeditorul necunoscut îmi făcea propuneri... penetrante. Nu mi-s mimosa pudica, dar tot am avut o tresărire.

M-am întors în pat, decisă să nu sun la numărul respectiv. Dacă mesajul a fost trimis la întâmplare, nu am nevoie de-o nouă cunoştinţă dispusă să-şi descrie telefonic pornoperformanţele. Dacă-i un om cu care m-am conversat în virtutea atribuţiilor de serviciu, mai bine să rămân cu o părere bună despre el. Plus că, vorba ceea, tot ţiganul îşi laudă ciocanul!

20 iulie 2012

Lacrimi pentru Maria

De 13 ani scriu despre infracţiuni. Am pierdut numărul ştirilor mele despre crime oribile şi fără logică, dacă poţi vorbi despre logică în actul de a lua viaţa cuiva. Credeam că nu mă mai poate impresiona nimic. Am descoperit că nu e aşa.

Fosta mea colegă Maria Guraliuc, până ieri încă amică de facebook, a fost asasinată astă noapte, împreună cu bebeluşul ei. Amănuntele îngrozitoare ale dublei crime vor fi, pentru mine şi pentru mulţi alţi gazetari cu care i s-au încrucişat drumurile, subiect de nenumărate articole de acum încolo.

Trebuie să recunosc că am fost şocată când am aflat despre ce s-a întâmplat. Încă îmi e greu să fac legătura între fata care a venit la noi pentru a descoperi presa şi un trup aproape decapitat. Nu ştiu de ce, dar mereu ne închipuim că oamenii pe care-i cunoaştem nu vor păţi niciodată nimic rău. Chiar şi cineva care ştie prea bine cât de fină-i linia dintre viaţă şi moarte îşi lasă supărările de moment să pară tragedii, când de fapt sunt doar micile pişcături de ţânţar ale vieţii. Apoi vine o veste ca asta şi te faci să-ţi dai seama cât de naiv ai fost.

Dumnezeu să te odihnească, Maria! Dumnezeu să-l odihnească pe copilul tău!

16 iulie 2012

S-a săvârşit TRANSFORMAREA!

Iată că pot da în sfârşit vestea cea mare. Zilele trecute, am scris ultimele pagini din TRANSFORMAREA, continuarea romanului „Cerneală şi sânge” apărut în 2011. Cei care au răsfoit măcar volumul ştiu că a avut final deschis, lăsându-i personajului principal, ziarista Cristina Man, unele dileme existenţiale nerezolvate. Pe parcursul celor 20 de capitole ale TRANSFORMĂRII, eroina noastră va avea de dezlegat noi mistere poliţiste, se va confrunta cu provocarea unei maternităţi ieşite din comun şi, mai ales, cu adversari extrem de periculoşi. Fanii „Cernelii...” vor regăsi o parte dintre personajele cunoscute, dar apar şi actori noi pe scena sângeroaselor evenimente.

Deocamdată, am de gând să las manuscrisul să se odihnească. Luna viitoare voi purcede la cea de a doua lectură a textului, pentru a verifica dacă am pus toate punctele pe I-uri. Nu de alta, dar uneori m-am lăsat furată chiar şi eu de iureşul acţiunii, în lumea celor care se delectează cu sânge de om, de lup şi de corb!

12 iulie 2012

Fericire curată!

Îmi zicea azi la horoscop, într-o gazetă centrală, că le comunic şi altora starea mea de bine. Cum sfatul astrologului e treabă serioasă, mă conformez. Bucură-te deci cu mine, naţiune! De ce? Da motive nu există ? N-a venit azi sfârşitul lumii, nimeni n-a fost pus la zid, încă n-am făcut insolaţie, ba mi-am cumpărat şi o bluză. Ieftină şi albastră, ca situaţia. Fericire curată!

11 iulie 2012

Visând la Zombieland

A câta zi de caniculă? Până şi neuronii o pun de-o revoluţie, refuzând răspunsul. Gândul de a ieşi din nou pe trotuarul încins naşte întrebări bizare. De exemplu, când va începe creierul să ţi se scurgă prin toate orificiile disponibile, ca într-un film de serie B cu zombie. La o adică, poate nici n-ar fi aşa de rău! Morţii vii aveau evidente probleme alimentare şi de imagine, dar nu păreau să mai sufere vreun disconfort termic. Ştie cineva drumul spre Zombieland?

Arhivă blog