31 august 2012

De la mare adunate

Iată că m-am întors de la mare, de la soare, unde nu chiar toate fetele sunt goale. Timp de mai multe zile, voi posta poze şi filmuleţe de la Mamaia, dar încep cu nişte impresii amestecate.

* Am prins şi cod galben de caniculă, şi de furtună. Per total, am pierdut o zi de plajă, mai mult din cauza vântului decât a ploii. În rest, tolănită pe şezlongul care costa 15 lei şi sub umbrela oferită gratis, am admirat formele... rubensiene ale multor tovarăşi de plajă. Asta, între băile mari şi dese, cheia marilor succese. Am avut şi zile când marea semăna cu un lac, şi altele când valurile se loveau forţos de ţărm sau de pasarela lui Mazăre. Ce mai, diversitate maximă!

* Muzica a fost cuvântul săptămânii. Dacă se dădea cod pentru ea, sigur era unul roşu. Dum-dum toată ziua pe plajă, eventual de la două baruri alăturate, într-o cacofonie perfectă. Noaptea, venea rândul cluburilor. Înăuntru n-am călcat, că nu beau alcool decât o dată pe an, şi atunci jumate de pahar. Muzica însă am auzit-o la perfecţie, până la pe cinci dimineaţa. Uneori, s-au adunat atâţia decibeli, că se zguduia patul cu mine.

* Am prins şi finalul distracţiei comandate de primarul Mazăre, adică festivalul de modă -- vorba vine! – terminat cu defilarea carelor alegorice ale cluburilor. Bineînţeles, programul artistic a început cu întârziere, spre supărarea mulţimii care-şi dădea coate în piaţă. Da şi când a început! Domnişoare cu sâni involţi sau în fundul gol (pardon, aproape gol, mai era câte o aţă pe ici pe colo!), domni cu pantaloni de piele şi muşchii la vedere, care suflau foc la propriu, vedete muzicale, şerpi de plastic, mişcări lascive cu Cleopatra (aia de l-a sedus pe Cezar, nu varianta minoră) sau cu Barbie... Curat modă, ce mai! A vegheat la tot spectacolul, în chiloţi de monarh scoţian, aşezat pe tron aurit, însuşi Radu Mazăre, primarul devenit rege al festivalului. Iar actorii treceau pe rând prin faţa lui, să-i zică “Săr’ mâna, domnu rege!” Oare Cioabă o fi văzut manifestarea la TV? Că dacă da, s-o fi înverzit de invidie! Mâine va veni şi primul filmuleţ de la festival, aşa că veţi vedea unele dintre momentele artistice care au întrunit cele mai multe ţipurituri din public.

* Vizita la Constanţa, în ziua când era vânt puternic, m-a făcut să-l apreciez mai mult pe onor primarele Iaşului. Zona veche a Constanţei, prin care am trecut pentru a ajunge la cazinoul şi el decrepit rău de tot, părea să fi fost bombordată. Am zărit o mulţime de clădiri nu doar neîngrijite, ci dărâmate pe jumătate. Una după alta, casele odată falnice se înghesuiau într-o paradă a fantomelor de cărămidă, fără acoperişuri, cu orbitele goale ale ferestrelor, cu pereţii găuriţi... M-a întristat spectacolul ăsta, dar m-a şi făcut să mă întreb de ce îl tot aleg constănţenii pe Mazăre. Or fi de vină chiloţii de rege!

18 august 2012

Democraţia glonţului în ceafă

Am tăcut destulă vreme când a venit vorba despre subiecte politice. Am făcut-o pentru că nu mai cred că salvarea României poate veni de la vreun politician, indiferent de partidul din care face parte. Aş fi lipsit şi de la referendum, dacă Traian Băsescu nu m-ar fi invitat să-mi petrec ziua la terasă. Am mers, fiindcă nu am vrut să legitimez laşitatea şi ipocrizia unui demnitar. Cel care, pentru a-şi salva pielea, a îndemnat românii să nu-şi spună cuvântul într-unul din puţinele momente când acesta contează. Am pus ştampila pe buletin, fiindcă nu mi se pare normal să primesc ordine în ţara mea de la premierul altui stat. Acum mă întreb dacă-mi vor bate la uşă procurorii, să mă ia la întrebări fiindcă am fost complice la o lovitură de stat.

De fapt, abia aştept să vină! Aş avea multe să le spun. Să-i întreb, de exemplu, până unde poate ajunge slugărnicia unor oameni care ar trebui să fie în slujba dreptăţii. Credeam că ştiu, dar m-am înşelat. Era demult clar că şefii Parchetului General şi DNA sunt ţinuţi în funcţie, la mult timp după ce le-a expirat perioada legală, doar pentru că fac dimineaţa ce a ordonat cu o seară înainte, în conferinţă de presă, Traian Băsescu. Absurdul cu iz stalinist a ajuns însă dincolo de orice închipuire. În descinderi de un ridicol tragic, oamenii sunt aşteptaţi, cu Biblia pe capota maşinii, la ieşirea de la biserică şi sunt puşi să jure că au fost la vot. Procurorii terorizează ţăranii, în unele comune chiar la braţ cu liderii PDL, fără să le crape obrazul de ruşine, pentru simplul fapt că şi-au exercitat un drept prevăzut de Constituţie. Mai mult, îşi permit să-i întrebe cu cine au votat!

Aş fi crezut, poate, că un asemenea zel e dictat doar de dorinţa de a depista cazurile de vot multiplu sau alte fraude, dacă ar fi fost tras la indigo după cel manifestat la realegerea lui Traian Băsescu. Se ştie prea bine cum au crescut atunci procentele pe seară, ca voinicul din poveste, permiţându-i locatarului de la Cotroceni să nu-şi facă valiza. Se ştie cum s-au dat bani pentru voturi. Procurorii numărau însă atunci, probabil, flori de câmp, pentru că nu am auzit de megaanchete pe la ambasade ori pe coclaurile patriei şi cu atât mai puţin de dosare penale. Ar mai fi şi alte exemple de momente electorale când jocurile s-au făcut pentru Traian Băsescu, dar n-are rost să le enumerăm.

Un abuz strigător la cer este însă, pentru oricine are o urmă de bun simţ, ideea de a-i trage la răspundere pe cei care au îndemnat oamenii să voteze. Nu de mai multe ori, şi fără să le spună cum. Doar le-au zis să treacă pe la urne, pentru a-şi arăta voinţa. Fiindcă, dacă mergem pe logica strâmbă a DNA, cum că astfel s-ar asigura anumite foloase pentru un partid, primul care ar trebui să înfunde puşcăria e Traian Băsescu. A făcut acelaşi lucru, doar că îndemnul său era pe dos de cel al USL. Şi l-a repetat iarăşi şi iarăşi, la televizor, la ore de maximă audienţă, ca să fie sigur că e auzit de poporul la care mai demult tot striga că se întoarce.

Probabil, teroarea aceasta îl va aduce înapoi la Cotroceni pe primul marinar al ţării. Atunci, anchetatorii îşi vor freca mâinile, chiar dacă ştiu că până la urmă se va termina epoca Băsescu şi se va întoarce roata. Dar procurorii s-au obişnuit să facă sluj, aşa că, poate, îşi vor schimba doar stăpânul, încătuşându-i pe cei cărora, până ieri, le lustruiau posterioarele. Ce ne rămâne însă nouă, milioanelor de români care am vrut să schimbăm ceva şi ne vedem scuipaţi în obraz ca nişte infractori? Doar să sperăm că nu vom primi un glonţ în ceafă fiindcă am fost la referendum? Nu încă...

16 august 2012

Primul capitol din „Transformarea”, în avanpremieră

n numărul din august al revistei „Suspans” puteţi citi, în avanpremieră absolută, primul capitol din romanul subsemnatei „Transformarea”. Pentru cine nu ştie încă, e continuarea romanului de debut „Cerneală şi sânge”. În acest al doilea volum, eroina principală, fosta ziaristă Cristina Man, se va confrunta cu provocările maternităţii şi ale relaţiei cu preşedintele ţării, bărbatul de 500 de ani pe care nu l-a putut ucide şi care se hrăneşte cu sânge de om şi animal. Noi duşmani, foarte puternici, o vor împinge într-un joc al crimelor şi al viziunilor, o confruntare oribilă în care poate pierde totul. Chiar şi pe sine...

1 august 2012

Pămătuful de pe mătărângă

Am trăit s-o aud şi pe asta – violatorul cu pămătuf pe instrumentul muncii. Deşi merita un premiu pentru originalitate, nenea cu pricina a avut de două ori ghinion. L-au imobilizat şi trecătorii până să-şi rezolve treaba, a rămas şi fără pămătuf! Care a fost fotografiat şi îndosariat de poliţişti, superprobă la dosar. Recunosc, la reconstituirea scenei, imaginaţia mi-a cam luat-o razna. Şi să mai spună cineva că ştirea nu bate marea literatură !

Arhivă blog