29 septembrie 2012

Moshul SF dă lovitura


Moshul SF, adică Ştefan Ghidoveanu, a anunţat apariţia unei antologii eveniment, din seria celor 1001 de scorneli. În sumar -- proze publicate în anii 2011-2012, dar şi inedite. Antologia va fi lansată de editura MILLENNIUM BOOKS la Târgul de carte Gaudeamus, din perioada 21-25 noiembrie. În sumar apare şi subsemnata, alături de Adrian Buzdugan, Ciprian Mitoceanu, Ioana Vişan, Liviu Radu, Cristian M. Teodorescu, Antuza Genescu, Raluca Băceanu, George Lazăr, Lucian-Vasile Szabo, Ana-Veronica Mircea, Michael Haulică, Narcisa Stoica, Marian Coman, Roxana Brînceanu, Oliviu Crâznic,  Sergiu Someşan şi Florin Pîtea.
Mai multe amănunte aflaţi aici.

28 septembrie 2012

Show erotic vizavi de DNA


Am început şi ziua de azi în poarta DNA, aşteptând să apară poliţişti, procurori, parlamentari etc. Personajul principal n-a mai venit, dar noi, ziariştii, nu ne-am plictisit chiar tot timpul. De fapt, am văzut pe gratis şi un show erotic. Da, da! Scenele fierbinţi s-au derulat chiar peste drum de DNA. Iniţiativa a avut-o El, care fără prea multe complimente s-a căţărat pe parteneră. Ea n-a protestat deloc. Momentul de pasiune n-a durat mult, dar a părut extrem de mulţumitor. Nu de alta, dar la sfârşit protagonişii şi-au văzut de drum fluturând viguros din coadă. Ham-ham!

27 septembrie 2012

Ups!


Discutam cu un purtator de cuvânt şi-mi scapă porumbelul. Cam aşa:
“-- Buna ziua, domnule X, sunt Ştefana Czeller.
-- Buna ziua.
-- Vă deranjez cu o întrebare. Probabil o să-mi spuneţi să vă trimit o adresă, dar eu v-o pun întâi oral. Mă interesează....”.
Domn din fire, respectivul personaj oficial nu chicoteşte, doar îmi zice să-i trimit adresă. Abia mult mai târziu, când scriam ştirea pornind de la răspunsul trimis de el, mi-a picat fisa că exprimarea mea lăsa loc de interpretări porcoase. E drept, colegii s-au prins muult mai repede... Ups!
  

25 septembrie 2012

Thriller


Se iau câteva bucăţi de jurnalişti şi un tovarăş care şi-a înjunghiat în gât iubita. Suficient de tare cât să fie acuzat de tentativă de omor. Drele cu pixuri şi agende stau în ultima bancă şi urmăresc desfăşurarea procesului. Tovarăşul, din boxa acuzaţilor, se uită ameninţător la ele. După ce se gândeşte puţin, îi cere judecătorului să le evacueze din sală, deşi nu pare să-i fie clar cu ce se ocupă. Da-l irită!
Judecătorul refuză, pe motiv că şedinţa e publică. Privirea tovarăşului devine şi mai fixă. Una dintre dre îşi aduce aminte că a mai primit de după gratii scrisori cu reproşuri. De data asta, parc-ar citi în căutătura cruntă a tovarăşului că, după ce iese din puşcărie, o s-o caute neapărat. Până la urmă, un agent din gardă se aşază pe diagonală şi acoperă perspectiva tovarăşului, care se concentrează pe următorul martor. La plecarea de la Palatul de Justiţie, dra se întreabă cam în cât timp ar fi cazul să ceară permis de portarmă.
De data asta, nu e un thriller. E doar o altă zi din viaţa unui ziarist. 

23 septembrie 2012

Sfârşitul lumii după Ghiţă (5)


Violeta se aplecă peste el şi-i simţi pieptul mare tremurând ca o piftie.
-- Mama, am căutat-o peste tot... A dispărut! spuse Violeta şi se lăsă să cadă pe spate, plângând.
Ghiţă se ridică într-un cot, dorindu-şi să sugrume pe cineva. Aprinse veioza şi constată uşurat că măcar nu se întrerupsese curentul. Pe stradă era surprinzător de linişte, iar ceasul arăta ora trei. Trupul Violetei se scutura de suspine. Tocmai faptul că nu-l îndemna s-o caute pe Anemona îl făcu pe Ghiţă să se simtă cu musca pe căciulă.
-- Maică-ta e dusă cu pluta! se stropşi. Unde dracu s-a dus, în miezul nopţii?
Violeta îi răspunse cu un hohot prelung. Nu mai plânsese aşa de când pierduse sarcina, după ani în care încercase să rămână gravidă. Ghiţă oftă.
-- Ce vrei să fac? şopti. Doar n-oi umbla de nebun după ea! Cine ştie ce dezaxaţi se învârt acu pe stradă! Vrei să-mi dea în cap?
-- Nu, Ghiţă, murmură Violeta. De abia ai scăpat... Poate dacă sunăm la 112...
Supuşenia ei îi potoli mânia lui Ghiţă, dar nu şterse şi sentimentul de vină. Ar fi trebuit să se asigure că Anemona înghite pastila.
-- Rahat ! zise. Chiar îţi închipui că, la ce se întâmplă afară, stă cineva s-o caute pe maică-ta? Doar dac-o găsim noi. Nu înţeleg de ce a plecat...
 -- Paparuda, şopti Violeta. A tot repetat numele ei. S-o fi dus s-o caute.
-- Pentru ce? Îi arde de pasienţe când s-a-ntors lumea cu fundu-n sus? Maică-ta e fenomenală!
Dar Ghiţă se simţea deja învins şi începu să se îmbrace. Violeta se ridică din pat şi înşfăcă telefonul lui mobil. Formă numărul, aşteptă aproape un minut, formă din nou. După a treia încercare, îl puse deoparte şi se întoarse spre Ghiţă, cu faţa boţită de dezamăgire.
-- Sună ocupat, spuse şi îl privi cu ochi mari şi trişti.
-- Ce credeai? murmură Ghiţă, trăgându-şi geaca.
-- Nu te du! zise stins Violeta. E periculos. Mai sun îndată...
Rezistenţa ei, după ce-l trezise plângând, îl enervă din nou.
-- Ba mă duc, doar de aia m-ai sculat! Trag o fugă... Doar stă la trei blocuri. N-o să păţesc nimic! Închide bine uşa după mine.
Ieşi din dormitor cu paşi mari, sătul de plânsul ceva mai potolit al Violetei. Abia când se trezi pe holul blocului îşi simţi inima bubuind. O clipă, fu gata să se întoarcă în apartament, dar îşi imagină buzele strânse a dispreţ ale Anemonei.
-- Eşti bărbat ori cârpă? zise şi porni în jos pe scări.
Înainte să iasă din bloc, studie strada întunecată. Reţeaua de iluminat public nu funcţiona pe tot bulevardul, dar nu era nevoie de sfârşitul lumii ca să se întâmple asta. În staţia de taxiuri nu se vedeau maşini, dar destule dintre ferestrele blocurilor din vecini erau luminate. Câinii nu lătrau şi parcă toată lumea îşi ţinea răsuflarea, în aşteptarea deznodământului. Liniştea străzii i se păru deodată mai periculoasă decât un cor de urlete şi ştiu că, dacă nu iese chiar în clipa aceea, nu mai avea curaj să o facă. Deschise uşa.
Aerul mirosea a fum şi Ghiţă începu să alerge. După câţiva metri, călcă strâmb şi o durere ascuţită îl săgetă în glezna dreaptă.
-- Minunat! bolborosi Ghiţă. N-am păţit-o când am căzut în tomberon şi mă betegesc pe loc drept.
Icnind de durere, şchiopătă spre T-uri. Când să traverseze, un ins cu bustul gol năvăli chiar din blocul Paparudei. Găliganul îşi flutura mâinile pe deasupra capului, învârtind capul în toate direcţiile. Chiar lângă Ghiţă, se opri şi răcni:
-- Carne de ooom! Mai vreau carneeee de ooom!
Ghiţă încremeni chiar între linii, dorindu-şi să se transforme în stâlp. Recunoscuse nebunul. Era Ricardo, studentul la Seminar care aproviziona cu etnobotanice cartierul.

Clar, îşi înghiţise toată marfa, poate cu o porţie generoasă de urină. Ghiţă nu îndrăzni nici să dea înapoi, nu cumva să-l stârnească pe dement. Se chirci şi-şi ţinu respiraţia, de parcă făcându-se mai mic scăpa de pericol. Ricardo rânji dement şi întinse braţele în lături, ca pentru crucificare. Ghiţă nu îndrăzni nici să-şi facă semnul crucii. Închise ochii, iar dementul trecu pe lângă el. Îi atinse obrazul drept cu vârful degetelor jilave şi râse. Ghiţă simţi că-l ia cu leşin, dar Ricardo îşi văzu de drum.
-- De om, de om, de ooooom! ţipă nebunul de pe celălalt trotuar.
Ghiţă rămase nemişcat până când urletele lui se pierdură printre blocuri. Când reuşi să păşească înainte, nu s-ar fi mirat să vadă capul Anemonei înfipt în vreo ţepuşă a gărduleţului ornamental. 
Apăsă butonul interfonului cu degete tremurătoare. Nu prea se aştepta să-i răspundă cineva, dar auzi repede vocea Paparudei.
-- Care eşti şi ce vrei? se răsti femeia. 
-- Sunt Ghiţă Berbece, de la Y-uri, îngăimă Ghiţă. Soacra mea, Anemona, a dispărut şi mă întrebam...
-- Da, da, e-aici! Da nu-mi sta şi tu pe cap, o rezolv îndată!
-- Cum adică? întrebă Ghiţă. Femeie, nu vezi ce se întâmplă? Vreau s-o iau acasă, moare nevastă-mea de grijă.
-- Nu se poate acu, că-i desfac farmecele.
-- Farmecele? repetă răguşit Ghiţă. Cucoană, lasă-mă să intru sau sparg uşa!
-- Bine, forţosule, pe răspunderea ta!  Intră.
 Pocnetul interfonului i se păru lui Ghiţă o muzică dumnezeiască. Simţea o slăbiciune la lingurică de-i tremura şi părul de pe braţe. Noroc că Paparuda stătea la parter, că n-ar fi fost în stare să urce scările nici până la primul etaj, mai ales aşa beteag cum era. Vrăjitoarea, toată îmbrăcată în alb, îi deschise uşa şi-l împinse fără menajamente în garsonieră.
-- Stai pe fotel şi ţine-ţi fleanca, auzi? se răsti Paparuda. C-aicea-i treabă complicată.  
 Uşurat să fie din nou la adăpost şi chinuit de durerea din glezna care se umfla, Ghiţă se lăsă să cadă pe fotoliul învelit în catifea vişinie, sticlindu-se la tapetul cu răpirea din serai. De cealaltă parte a mesei, Anemona se holba la o lumânare groasă, a cărei flacără tremura peste un bol mirosind a măruntaie stricate. Vrăjitoarea se aşeză lângă Anemona.
--  Ascultaţi-mă, diavoli şi îngeri! Auziţi-mă, oameni de peste mări şi peste ţări! zise cavernos Paparuda. Cum l-am trimis în lume, aşa iau blestemul înapoi. Ce-am făcut ziua să se întoarcă noaptea!
Bătu de două ori din palmele pline de inele de aur şi scuipă în bol. Sceptic din fire, Ghiţă o privi cu acelaşi interes cu care ar fi urmărit un spectacol de balet. Fără să-l ia în seamă, Paparuda picură din lumânare de trei ori, înţepă degetul Anemonei şi scurse în bol câteva picături de sânge, făcând lichidul să bolborosească.
-- Un an de viaţă îţi iau, Anemonă, şopti cavernos vrăjitoarea, ca să ţină farmecul ca lipit cu prenandez!
-- Auzi, cucoană, nu se putu abţine Ghiţă, dacă tot te ţii de vrăji, ce nu zici una să fie dragoste în neamuri şi bunăstare generală? Pentru asta, mai că ţi-aş da vreo zece ani. Nu-s scârţar!
Paparuda rânji larg şi-şi trecu palmele desfăcute peste vas, apoi îl scuipă pe Ghiţă drept în frunte. Înainte ca Ghiţă să se şteargă, îi înşfăcă palma şi-şi înfipse unghiile în ea. Când o picătură de sânge căzu în bol, Ghiţă simţi un fior rece pe şira spinării.
-- Farmecul să se desfacă, lumea mai bună să se facă! cârâi femeia şi bău tot conţinutul bolului dintr-o suflare.
Preţ de vreo cinci minute, Paparuda se cutremură din toate încheieturile, parcă ar fi cuprins-o o criză de epilepsie. Când Ghiţă începuse să se îngrijoreze, lumânarea se stinse, iar vrăjitoarea le lovi cu creştetul de masă şi încremeni. Lângă ea, Anemona expiră zgomotos.
-- Îmi pare rău, Ghiţă! se smiorcăi Anemona. Nu ştiu ce-a fost în capul meu. Dacă nu te blestemam, să nu-ţi tihnească fotbalul şi berea, nu se întâmpla nenorocirea asta. N-am crezut că să vină sfârşitul lumii de la supărarea mea.
Ghiţă o privi neîncrezător. Doar nu vorbea serios?
-- Hai acasă, mamaie! zise şi se ridică de pe fotoliu cu un geamăt. Să-mi pun nişte foi de varză pe picior, că mi l-am scrântit umblând după matale.
Drumul de întoarcere fu dureros, dar lipsit de incidente. Acasă, Ghiţă adormi ca un prunc în timp ce Violeta îi doftoricea piciorul.
Se trezi abia pe la amiază, hămesit ca un lup. Până să se plângă de foame, Anemona îi aduse prânzul la  pat.
-- Ca să nu-ţi oboseşti piciorul, dragă, murmură spăsită soacra.
Ghiţă îşi zise că, dacă lumea se ducea dracului, beteşugul lui pica foarte prost. Cele două femei aveau nevoie de un mascul puternic să le apere şi să facă rost de cele necesare supravieţuirii, nu de unul în cârje.
-- La ştiri ce mai spune? întrebă îngrijorat.
Anemona surâse larg.
-- Şi Violeta doarme, n-am dat drumul la televizor să nu vă trezesc! Dar nu contează, doar ştii cât de pricepută-i Paparuda.
Ghiţă dădu compătimitor din cap. Era clar, soacră-sa se dilise de-a dreptul.
-- Deschide-l, mamă, murmură, să vedem ce s-a mai întâmplat! Dacă o mai funcţiona...
Anemona îl ascultă cu o aceeaşi mină senină, iar Ghiţă se pregăti pentru ce era mai rău. Prezentatoarea îşi schimbase costumul, dar citea de pe prompter la fel de surescitată.
-- Astă noapte, concomitent în toate colţurile continentului, huliganii s-au prins de mâini, au dansat şi au cântat. Violenţele din toate oraşele au încetat, iar serviciile de urgenţă lucrează la foc continuu pentru înlăturarea efectelor lor. Primii o sută de bogaţi ai lumii au emis azi dimineaţă o declaraţie comună, spunând că-şi vor dona 70 la sută din avere săracilor. La nivel înalt, o nouă eră a înţelegerii dintre naţiuni a fost anunţată de liderii lumii, adunaţi de urgenţă într-un summit fără precedent. Preşedintele rus, care şi-a revenit miraculos, a fost filmat în timp ce se săruta pe gură cu omologul său american, chiar înainte de a da semnalul pentru distrugerea imediată a arsenalului nuclear al tuturor ţărilor. În locul cursei înarmărilor, se va lupta pentru combaterea bolilor şi cucerirea paşnică a spaţiului cosmic.
Ghiţă se ciupi, ca să se convingă că nu visează.
-- Noul lider al Al Qaeda, continuă prezentatoarea ştirilor, a anunţat că Allah le-a cerut tuturor musulmanilor să-i iubească pe creştini şi evrei ca pe nişte fraţi, iar în locul atentatelor, să se dedice cultivării verzei de Bruxelles. La Bucureşti, preşedinţii cluburilor Dinamo şi Rapid au promis, într-o conferinţă de presă desfăşurată lângă ruinele stadionului, că se vor autodenunţa pentru evaziune fiscală de zeci de milioane de euro. Anunţul a fost primit cu aplauze de suporterii ambelor tabere, care au format un lanţ uman până la prima secţie de poliţie, dornici să răspundă şi ei pentru actele lor de vandalism.
Ghiţă se holbă neîncrezător la ecran.
-- Doar ţi-am zis că-i pricepută, maică! murmură Anemona. Vrei şi-o cafeluţă? A, şi ţi-au adus de dimineaţă Termopanu şi Itiu două kile de aur. Să-i ierţi că te-au supărat, înainte să plece la mănăstire. Le-am zis că-i ierţi, că oameni suntem cu toţii... Am făcut bine, nu?
-- Sigur, şopti pierit Ghiţă.
Cafeaua era tare şi amară, un adevărat deliciu. Ghiţă nu-i mai simţi însă gustul. O singură întrebare îl muncea. Din câţi ani avea să se scadă deceniul pe care-l făcuse cadou Paparudei?

20 septembrie 2012

Sfârşitul lumii după Ghiţă (4)


Ghiţă încercă să cuprindă cu mintea magnitudinea evenimentelor cărora nu se mai chinuia să le găsească o explicaţie, dar nu reuşi.
-- Hai să mănânci, Ghiţă! zise pe Violeta. Cine ştie ce ne mai aşteaptă. Parcă-i sfârşitul lumii, nu alta!
Anemona scoase un fel de geamăt sugrumat, dar nu se clinti. Aşezându-se la masă, vizavi de Violeta, Ghiţă îşi privi îngrijorat soacra.
-- Da ce-i cu mama? îi şopti Violetei.
Violeta clătină din cap.
-- Nu ştiu, dragă! De când au început cu ştirile astea oribile, aşa-i! S-o fi speriat. Mamă, îţi pun şi matale să mănânci ceva!
Ghiţă se cam mira de tăcerea Anemonei, dar nu-i strica să se bucure în linişte de o strachină de mâncare caldă, desfătare la care nu se prea aşteptase în seara aia. Lua ultima înghiţitură de borş când reclamele se terminară. Figura şi mai răvăşită a crainicei umplu ecranul, în timp ce în stradă se auziră două maşini buşindu-se. Ghiţă nici nu se ridică să se uite pe geam, prea prins de ştiri.
-- Alte noutăţi alarmante, stimaţi telespectatori! chiţăi crainica. Primim rapoarte din toată ţara despre un nou fenomen bizar. Anumite produse par să fi suferit o transformare inexplicabilă. După cum transmite corespondentul nostru special, Adelin Mătase, care se află la Spitalul de Urgenţe, întreg stocul de spirt medicinal are gust şi miros de... urină. Ai legătura, Adelin!
Adelin începu să povestească precipitat despre bolnavii ale căror vieţi erau în pericol şi deruta personalului medical, deja asaltat de victimele diverselor incidente violente. Urmă o convorbire cu purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, care spuse că liniile dispeceratului erau înroşite de apeluri, Anemona gemu stins şi Ghiţă nu mai rezistă.
-- Ţi-e rău, mamă? o întrebă. Să sun la salvare?
-- N-nu, bâigui Anemona.
Ghiţă, căruia Violeta îi umplea farfuria cu mâncare de fasole şi ciolan, îşi zise că n-avea rost s-o contrazică. În fond, după ce ziceau ăştia la televizor, la spital treaba nu mergea mai bine. Măcar soacră-sa putea vorbi.
-- Se sfârşeşte lumea, murmură Anemona.
-- Nu-ţi fă griji, mamaie, zise filozofic Ghiţă. O să treacă şi asta!
Dar nu se puteau desprinde de televizor. Corespondenţi agitaţi povesteau despre supermarketuri devastate, farmacii şi unităţi de primire a urgenţelor atacate, incendii, bătăi, femei violate. Forţele de ordine nu făceau faţă, românii erau sfătuiţi să rămână în case. După prima oră, Ghiţă îi zise Violetei să umple cada şi nişte sticle, să aibă apă de rezervă dacă se întrerupea. Zgomotele din bloc îi spuneau că şi alţii făceau la fel.
Pe la ora 12, obosit de atâtea scene care se repetau şi-i aduceau aminte de propria aventură nefericită, Ghiţă schimbă canalul la timp ca să prindă ştirile externe. Incidente similare erau raportate şi în alte ţări. Din Suedia, Gregorian Bivolaru anunţa că ăsta nu era sfârşitul lumii, ci începutul unei noi ere de pace între toate naţiile şi armonie sexuală, stârnind protestele neonaziştilor. Grecii îşi spânzurau parlamentari de stâlpii de lumină. Un post de televiziune arab difuzase un interviu în direct cu nu-ş ce terorist căutat de zece ani, care spunea că schimbarea alcoolului în pişat era doar prima pedeapsă a lui Allah pentru necredincioşi. Israelul avertiza că-l va pulveriza pe nenea cu turban în următorul ceas, împreună cu jumătate din Siria. În Bulgaria, Summitul NATO -- Rusia se întrerupsese. Surse din sistem spuneau că preşedintele rus se îmbolnăvise grav din cauza coniacului servit la recepţia oficială. Viaţa oficialului era, se pare, în pericol, şi acuzaţii grele fuseseră schimbate între delegaţia rusă şi cea americană. În SUA se trecuse la cel mai înalt nivel de alertă.
Violeta şi Ghiţă se priviră lung, apoi făcură un inventar rapid al rezervelor alimentare. Aveau pere, mere, ceapă, cartofi şi morcovi cumpăraţi pentru iarnă, varza şi castraveţii încă nepuşi la murat, fasole uscată şi mălai pe-ndestul. Zacusca tocmai o terminaseră de turnat în borcane, verdeaţa atârna la uscat. Ghiţă mai puse la socoteală restul de slănină şi cârnaţii din frigider, un pachet de margarină, un borcan de muştar, şase ouă şi nişte miere. O fi fost destul? Pe fiecare post, câte un analist diseca firul în patru. Cel de pe Realitatea analiza arsenalul nuclear al Israelului şi socotea şansele izbucnirii unui conflict global.
 -- Paparuda! zise Anemona şi-l prinse pe Ghiţă de braţ.
-- Ce-i cu matale, mamă? se stropşi Ghiţă. De unde vrei să ţi-o iau pe ghicitoare, nu vezi că lumea se duce dracului?
-- Paparuda! insistă Anemona, regăsindu-şi ceva din forţa de altădată. N-are nici televizor, nici radio!
A luat-o de tot pe ulei, săraca! îşi zise Ghiţă. Dacă ar fi avut curaj, ar fi ieşit să mai târguiască nişte conserve, biscuiţi şi alte mărunţişuri care rezistau şi dacă se lua curentul, dar nu îndrăznea să-şi mai scoată nasul pe afară. Oricum, la ora aia doar bomba de la capătul străzii să fi fost deschisă, dacă n-o luaseră cu asalt huliganii.
-- Du-te şi te culcă, mamă, că soiul rău nu piere, zise sfârşit Ghiţă. Toţi ar trebui să tragem un pui de somn, dracu ştie ce ne mai aşteaptă mâine. Nu ne-ajută cu nimic să stăm toată noaptea la televizor.
Ghiţă încă spera că avea să se trezească şi să constate că lumea revenise la normal. Maşină nu mai aveau, să fugă din oraş. O vânduse după ce Violeta intrase în şomaj de la fabrică. Aşa şi soacra venea mai rar la ei, că lua autobuzul. Şi chiar de-ar fi păstrat-o, unde s-ar fi dus? La Coropceni, unde Anemona avea gospodărie destul de cuprinsă? Dacă începea un război adevărat, la ţară ori la oraş, tot nu vedea vreo salvare. Oricum, tot nu credea că lucrurile aveau să ajungă până acolo. Şi ăstora de la televizor le plăcea să facă din ţânţar armăsar.
Înainte să se culce, analiză ideea de a baricada uşa, pentru cazul când vreunui nebun îi venea chef să intre peste ei. Până la urmă, convins de amintirea incendiului de la King Gong, decise să n-o facă. Dacă se ajungea la situaţia când fiecare secundă conta? Anemonei, care recăzuse în muţenie, Violeta îi pregăti aşternutul pe canapeaua din sufragerie. După ce nevastă-sa intră în dormitor, Ghiţă aşeză pe masă un extraveral şi-un pahar cu apă.
-- Ca să dormi mai bine, mamă, murmură.
Anemona se uită urât la el, dar Ghiţă îi ură noapte bună şi porni pe urmele Violetei înainte ca ea să înghită pastila.
-- Măcar de-ar fi făcut ăia scutul de la Debilu, mormăi Ghiţă în timp ce se vâra în pat. Tot îi bine că mâine nu tre să mă duc la slujbă!
Nu avea chef să vadă moaca acră a patronului, care se dădea lovit de criză la fiecare zi de salariu, dar îşi scotea nevasta la cele mai scumpe restaurante din târg. Când puse capul pe pernă, Ghiţă simţi în fine sfârşeala acelei zile de coşmar. Adormi după mai puţin de un minut, strângând palma transpirată a Violetei şi bucurându-se pentru prima oară în viaţă că nu aveau copii. Ar fi luat-o razna de grijă pentru ei.
Îl trezi un ghiont în umăr şi clipi înceţoşat. În dormitor era încă întuneric şi avea senzaţia că nu dormise mai mult de o oră.
-- Ce-i? mormăi. A-nceput războiul? (Va urma)

19 septembrie 2012

Sfârşitul lumii după Ghiţă (3)

Tomberonul era plin. Ateriză împrăştiind tot felul de mizerii puturoase, tocmai când Mitică se căţăra afară. Dinspre bulevard răsunau în sfârşit sirenele pompierilor, iar Mitică se clătină spre intrarea crâşmei, fără măcar să-i mulţumească. Ghiţă sări rapid din tomberon, ca să nu-i cadă năsosul în cap, apoi ezită, privind aleea întunecată dintre cele două şiruri de blocuri turn. O bufnitură şi o înjurătură îi spuseră că şi urâtul ajunsese printre sacii de gunoi.

Fără să mai caute prilej de conversaţie, Ghiţă intră pe alee. Dacă fraţii supravieţuiau incendiului, el unul n-avea de gând să-şi rişte pielea ca să depună mărturie împotriva lor. Îi ajungea eroismul de care dăduse dovadă nu pentru o zi, ci pentru o viaţă întreagă! Mai ales că nici măcar nu era mare microbist, doar îşi dorise câteva ore departe de vânzoleala şi indicaţiile preţioase ale Anemonei, cu ifosele ei de cucoană şi glodul încă prins sub unghii.

Pe măsură ce se apropia de blocul său, Ghiţă începu să simtă junghiurile din oasele zdruncinate de şocul aterizării, mirosul de fum şi cartofi stricaţi degajat de cămaşa cu o mânecă ruptă şi gustul încă persistent de urină. Nu doar Anemona, dar şi blânda Violeta aveau să-i ceară explicaţii dacă apărea la uşă în halul ăsta. Şi ce le putea spune? Că Bucegiul se transformase în pişat?

Intră în bloc încă muncindu-se să găsească un răspuns la întrebarea asta. Liftul era stricat, ca de obicei, iar Ghiţă începu să urce cătinel scările ciobite. Din toate apartamentele pe lângă care trecea auzea larmă de glasuri, ca şi cum oamenii ar fi petrecut ori ar fi ascultat televizorul la maximum. Ghiţă fu încercat de un presentiment rău şi zăbovi puţin pe palier, în faţa plăcuţei pe care erau trecute numele lor.

Uşa se deschise chiar înainte ca Ghiţă să apese clanţa.

-- Ghiţă, ai venit! exclamă Violeta şi i se atârnă de gât, cum nu mai făcuse de aproape un deceniu.

Uimit, dar bucuros, Ghiţă se lăsă tras în apartament. Violeta îl împinse în bucătărie şi-l ţocăi pe obraz. Abia atunci păru să remarce mirosul.

-- Vai de mine, ce puţi! zise şi se desprinse de el. Şi eşti tot... afumat.

Ghiţă aşteptă resemnat intervenţia soacrei. De pe balansoarul reblegit din colţul bucătăriei, pe care-l folosea doar ea, Anemona se holba însă în continuare la televizorul care arăta nişte imagini fără sens. Sonorul se transformase într-un fel de bârâială, dar soacră-sa părea absorbită de vânzoleala unei mulţimi pe un spaţiu verde, luminat din cinci în cinci secunde de petarde. Ghiţă se uită iarăşi la Violeta şi îşi drese glasul, pregătindu-se pentru aproape imposibila explicaţie. Violeta îl întoarse însă rapid pe toate părţile şi păru satisfăcută.

-- N-ai păţit nimic! A înnebunit lumea, Ghiţă. Slavă Domnului că eşti teafăr, nici nu ştiu dacă venea salvarea! Trebuie să se fi dus toate la stadion... Spală-te şi schimbă-te, dragă, că miroşi îngrozitor!

Ghiţă hotărî să nu mai ispitească diavolul şi o ascultă. Sub jetul de apă fierbinte al duşului constată că are multe vânătăi şi câteva zdrelituri, dar până la urmă scăpase uimitor de ieftin. Când ieşi din baie, în sfârşit curăţat de miros şi îmbrăcat în vechiul halat de casă, care văzuse căderea Ceauşeştilor, constată că sonorul revenise la normal la televizor. Deşi flămând, Ghiţă se opri în prag ca să asculte. Crainica era evident zguduită de evenimente, părul i se zburlise de parcă s-ar fi apucat cu mâinile de cap în repetate rânduri, iar nasturii de la sacoul cu o floare mare pe piept erau încheiaţi strâmb.

-- După cum aţi văzut, imagini uimitoare au fost surprinse pe stadioane, stimaţi telespectatori. Reamintim că galeriile s-au revoltat după ce, la toate meciurile disputate în această seară, fotbaliştii au suferit un fel de cădere nervoasă. Medicii şi autorităţile nu au încă explicaţii privind motivul pentru care toţi sportivii au uitat regulile jocului. Aceştia au început să... danseze în perechi cu adversarii, mai ales vals şi tango. La meciul Rapid-Dinamo, întrerupt chiar în momentul unei lovituri de la 11 metri, suporterii indignaţi au rupt cordoanele de ordine după ce portarul rapidiştilor şi căpitanul Câinilor au dat-o pe sârbă. Din păcate, am pierdut legătura cu stadionul, jurnaliştii de la mai multe posturi fiind agresaţi de huligani. Şi din alte oraşe primim însă informaţii despre incidente violente pe terenul de fotbal. De la Craiova şi Iaşi ni se transmite că spectatorii se împrăştie prin oraş, distrugând maşini, magazine şi atacând trecătorii sau forţele de ordine. Vom reveni cu noi amănunte pe măsură ce le vom primi. Până atunci, o pauză publicitară. (Va urma)

18 septembrie 2012

Sfârşitul lumii după Ghiţă (2)

Itiu se apucă să tragă de casa de marcat, pe care Chinezu o închisese înainte să o întindă. Prudent, Ghiţă se lăsă în patru labe. Nu era nebun să se bage în rahat ca să recupereze banii daţi pe bere. Oricum, erau bacşiş de la un client mulţumit de felul cum îi reparase maşina. Iar amocul lui Termopanu, abia ieşit de la pârnaie după ce-i rupsese picioarele unuia, era ştiut şi temut în tot cartierul. Al dracului ghinion, să vină fraţii Ghionea tocmai în seara aia la Chinezu! De obicei, îşi petreceau serile la sala de jocuri mecanice, dar Ghiţă îşi zise că, poate, or fi închis-o poliţiştii.

Nu era însă în dispoziţia necesară pentru a elucida motivele nebunilor. Riscă o privire spre tejghea şi-l zări pe Termopanu cum dă foc butoiului mare din lemn, împodobit cu struguri, mândria Chinezului.

-- Ăsta chiar că-i cu capul, îşi şopti Ghiţă, căutând o cale de retragere înainte ca lucrurile să degenereze rău de tot.

Drumul spre uşa oricum încuiată trecea drept pe lângă Itiu şi Termopanu, iar ultimul izbea cu bâta în tot ce vedea. Tocmai când Ghiţă îşi cumpănea şansele de a evita nebunii şi a dărâma uşa, butoiul explodă, împrăştiind jeturi de lichid aprins peste tot. Ghiţă simţi piciorul cum i se încălzeşte şi îşi smulse haina de pe spătar, ca să stingă flăcările. Reuşi să o facă la ţanc, dar haina era distrusă. Mai în spate, un muşteriu căruia i se aprinsese cămaşa începu să se învârtă bezmetic.

-- Aoleu, nea Mitică! icni tovarăşul lui de pahar, un ins cu nasul borcănat, sărind într-o parte.

-- Pune-l jos şi stinge-l! strigă Ghiţă, dar celălalt era prea speriat ca să-l asculte.

Noroc că Mitică se izbi în forţă de perete. Impactul stinse focul, dar îl lăsă leşinat. Toţi chefliii fugeau acum care-ncotro, ca un cârd de gâşte în mijlocul căruia a intrat o vulpe. Se ciocneau unul de altul sau intrau în raza de acţiune a bâtei arzânde a lui Termopanu, iar Ghiţă decise că trebuia s-o întindă urgent.

-- Vă omor pe toţi, băi! ţipa dezlănţuit Termopanu. Arşice vă fac!

Itiu reuşise în fine să spargă casa de marcat şi aduna banii. Ghiţă căută o scăpare, înainte să ardă toţi ca şobolanii.

-- Baia! strigă.

Grupul sanitar era defect de vreo două săptămâni, dar măcar avea fereastră. Destul de mică, însă credea că se puteau strecura prin ea. Fără să mai stea pe gânduri, Ghiţă îl apucă de picioare pe muşteriul leşinat, care mirosea a porc pârlit şi începu să-l târască. Năsosul evită razant bâta lui Termopanu şi se înhămă şi el la cărat. În doi, îl duseră pe Mitică spre capătul încăperii, fără să mai verifice dacă-i urma cineva.

Când ajunseră la uşa WC-ului, Ghiţă avea răsuflarea aproape tăiată. Fumul se îndesise, dar auzea încă mugetele fraţilor şi orăcăielile celor loviţi. Ghiţă se izbi cu umărul în uşă de câteva ori până reuşi s-o deschidă. Îl traseră pe Mitică înăuntru, iar Ghiţă socoti că şi baia avea să se umple repede de fum. Simţea deja căldura flăcărilor apropiindu-se. Se repezi la fereastră.

Slavă Domnului, nu era blocată! O deschise şi de afară veni o pală de aer curat. Ghiţă nu-şi lăsă timp să se desfete, ci se căţără pe caloriferul moştenire de pe vremea răposatului, prin care nu mai trecea apă caldă de ani întregi. Pervazul îi era la nivelul mijlocului.

-- Asta-i ! bolborosi.

Se uită pe fereastră. Dedesubt văzu un tomberon, însă ochii îi erau prea iritaţi de la fum ca să desluşească, printre lacrimi, dacă era plin. Năsosul îl pălmui energic pe Mitică.

-- Trezeşte-te!

Imediat ce chefliul făcu ochi, Ghiţă îl ajută să urce. Auzeau cu toţii flăcările trosnind şi Mitică, fără prea multe explicaţii, se împinse prin fereastră. Ghiţă nu mai zăbovi să asculte cum aterizase Mitică. Trecu şi el prin spaţiul îngust, cu preţul câtorva bucăţi de piele pierdute. Năsosul îl împingea din şale mai să-l facă bucăţi, dar Ghiţă îi pricepea perfect graba.

-- Viiin! ţipă Ghiţă când alunecă în jos, simţindu-se ca un copil obez scăpat dintre picioarele mamei după o naştere de douăzeci de ore. (Va urma)


16 septembrie 2012

Sfârşitul lumii după Ghiţă (1)

Sfârşitul lumii îl prinse pe Ghiţă la berăria King Gong, a unui taiwanez şchiop cu nume imposibil de pronunţat căruia toată lumea îi spunea Chinezu. În timp ce alţi muşterii înjurau zemos televizorul, rămas fără imagine chiar înainte de finalul primei reprize, Ghiţă se întrebă oarecum placid dacă de vină era aparatul ori postul de rahat care primise exclusivitate pentru Liga 1. Oricare dintre variante era cea corectă, soacră-sa, poamă acră, tare s-ar fi bucurat să ştie ce păţise! Doar îşi luaseră rămas bun cu bodogănelile ei despre trântorii care-şi pierdeau timpul la meci şi banii în cârciumi.
Noroc că Anemona se uita doar la telenovele şi la emisiunile cu ghicitoare şi horoscoape. Iar la ora aia, probabil nu avea timp nici pentru preziceri, că nu era treabă uşoară prepararea conservelor. De ani întregi, Ghiţă se întreba de ce trebuia să se înfiinţeze în bucătăria lor, să o boscorodească pe Violeta de parcă nevastă-sa n-ar fi ştiut să îndese castraveţii în borcane. De fiecare dată, găsea acelaşi răspuns: ca să aibă motiv să-i mai tragă un perdaf, fiindcă, pe cât de blajină era Violeta, pe atât de nărăvaşă era Anemona. De aia bărbatu-su o lăsase când era încă borţoasă!
Ghiţă sorbi din halbă, în lipsă de altă ocupaţie, dar imediat scuipă pe muşamaua tocită lichidul pe care nu apucase să-l înghită. Nici nu-şi dădu seama că nu era singurul care tuşea scârbit până nu-l auzi înecându-se pe Termopanu, cămătarul cartierului.
-- Băi, tu-ţi gura mă-ti de gălbejit! ţipă răguşit Termopanu. Ţi-am cerut coniac şi tu-mi dai pişat? Îţi rup picioarele, amărâtule! Nici nu tre să m-ajute Itiu ca să te bag în sicriu, să moară mama!
Urletele îl făcură pe Ghiţă să priceapă ce băuse. Dădu deoparte halba, nedumerit totuşi de faptul că primele înghiţituri avuseseră gust neaoş de bere. În jurul său, un cor de vociferări indignate se învălmăşi. Toţi chefliii se declarau gata să-l facă pe patron nu doar să le dea banii înapoi, ci să-şi înghită poşirca până la ultima picătură.
-- Coniac bun, strigă piţigăiat Chinezu de după tejghea. Vodca şi bere bun! Toate bun, cinci stele cu preţu la doi stele!
-- Cincizeci de stele vezi tu îndată, căcat cu ochi! strigă Itiu, fratele lui Termopanu, peşte peste patru târfe urâte foc, dar rezistente la tăvăleală.
Itiu îşi ridică intempestiv toate cele două sute de kilograme şi se îndreptă spre tejghea. Cântărind rapid situaţia, patronul scoase din buzunar un spray lacrimogen şi pulveriză în direcţia lui.
-- Dai cu spray în mine, bă? răcni Itiu ca un taur căruia i s-a luat joiana din faţă.
Luându-şi vânt, aruncă paharul drept spre Chinezu. Cu o agilitate surprinzătoare, Chinezu ţâşni spre uşă, evitând la mustaţă sticlele lansate în cascadă de alţi cheflii. Trânti uşa şi o închise pe dinafară. Abia atunci îi arătă pumnul lui Itiu. În vacarmul creat, Ghiţă îi citi mai mult pe buze că avea de gând să cheme Poliţia.
-- Bă, de ce l-aţi lăsat să plece? Vă rup pe toţi! urlă Termopanu şi scoase de sub masă o bâtă de baseball. (Va urma)

7 septembrie 2012

M-am încris la SuperBlog 2012

Azi m-am înscris la SuperBlog 2012. E prima oară când particip la concursul de blogging creativ, deşi se organizează din 2008. Era timpul să răspund şi unei asemenea provocări, nu ? Cei interesaţi vor găsi amănunte despre competiţie aici. Mult succes tuturor!

De la mare adunate (7)




3 septembrie 2012

Arhivă blog