27 decembrie 2012

Am mai îmbătrânit cu un an


S-a mai scurs un an din viaţa mea. Unul cu destule încercări şi cu foarte multă muncă, dar care până la urmă s-a terminat mai bine decât aş fi crezut. Cum roata timpului se învârte mai departe, indiferent dac-o împingem sau nu, n-am să zăbovesc însă prea mult asupra trecutului. Doar de aia-i spune trecut, nu?Oricât mi-ar plăcea să joc după regulile universului SF, deocamdată n-avem cum să-l schimbăm. Şi poate e mai bine aşa…
Tocmai de aceea o să vorbim acum, la umbra bradului, despre viitor! Iar dacă-mi doresc ceva, nu doar pentru o zi din viaţa mea, ci pentru toate celelalte care or să vină, e să râd mai des. Pentru că au fost prea multe clipe când am privit doar partea goală a paharului, uitând cât de norocoasă sunt faţă de mulţi alţii. Darurile şi felicitările primite azi mi-au reamintit tocmai asta. Şi ştiţi ce? Lumea în care trăim e aşa cum e, adică strâmbă şi ciobită, dar n-o s-o repare nimeni pentru noi. Poate că, pentru fiecare, sfârşitul acestei lumi a încruntărilor existenţiale începe simplu, cu un zâmbet.     

25 decembrie 2012

TRANSFORMAREA: video teaser


Iată şi darul meu de Crăciun pentru voi: un teaser video la “Transformarea”. Ce va aduce continuarea la romanul subsemnatei “Cerneală şi sânge”?   


23 decembrie 2012

Sărbători fericite!


Să vă fie zilele ce vin îmbelşugate şi luminate! Acum, doar o felicitare. Apoi voi pune sub bradul meu virtual un dar surpriză pentru toţi cei care au pătruns în lumea lui Alex Corbu şi a Cristinei Man. Staţi aproape!

18 decembrie 2012

Cum ştii că se apropie Crăciunul?


* Porcul intră în depresie pentru că se ascut cuţitele şi se fac estimări privind greutatea sa;
* capul familiei intră în depresie fiindcă nevasta începe să aducă vorba despre bătutul covoarelor, iar soacra despre bărbaţii care ştiu doar să se îmbete ca porcii de sărbători;
* nevasta intră în depresie când vede cum cresc cozile la supermarket;
* copiii intră în depresie când află de la grădiniţă că Moş Crăciun nu există, spre deosebire de Terminator;
* Moş Crăciun intră în depresie din cauza renilor, care râd de el că se sperie de buline;
* psihiatrul intră în depresie ca să fie în rând cu lumea.
Propunere de îndreptare a situaţiei
Faza întâi: porcul să bată covoarele până îi apar gânduri sinucigaşe. Capul familiei să-şi îmbete soacra până recunoaşte că-i o poamă acră. Nevasta să-l aducă la grădiniţă pe Terminator, care să alinieze preşcolarii şi să strige: "Bă, care nu crezi în unchiu-miu, Moş Crăciun?" Moşul să trimită renii să stea la coadă după buline, până fac harcea parcea supermarketul. 
Faza a doua: Terminator să asiste porcul când îşi face sepuku şi, înduiosat de nedreptăţile sorţii, să devină spiriduş. Psihiatrul să consilieze renii ca să scape de dependenţa de dulciuri, iar după ce vede că n-are cum, să-i înroleze în US Army, pe post de trupă de commando. Nevasta şi capul familiei să plece în Hawai, lăsând copiii şi puşca lui nenea Terminator la soacră. Moşul să-şi găsească o vânzătoare de supermarket zisă Bubulina, cu care să experimenteze. Ho, ho, hooooo!

16 decembrie 2012

Ho, ho, ho!


La tonetă, o pensionară discută cu vânzătorul:
-- Bună ziua. Aş vrea şi eu un cadou de Crăciun pentru un băieţel…
-- Cam ce doriţi ?
-- Poate un pulover… Sau o pijama?
-- Găsim, găsim! Câţi ani are băieţelul?
-- 61.

10 decembrie 2012

9 decembrie 2012

13


Revin la tema Superblog, ca să fac anunţul cuvenit. Cu oarecare întârziere, e drept, şi-ntr-o zi când alte scoruri sunt în mintea tuturor. Totuşi, pentru cine n-a aflat deja “pe surse”, am terminat competiţia pe locul 13. Din 88 de finalişti. Recunosc sincer că speram la mai mult. Până la urmă, oricine vrea să fie primul, nu? Dar n-a fost să fie.
Câte ceva despre ce a însemnat experienţa asta pentru mine am scris deja. Încă o dată, le mulţumesc pentru răbdare cititoririlor fideli, obişnuiţi să fie întâmpinaţi cu altfel de istorii. Am încercat să croiesc, acolo unde s-a putut, poveşti în stilul meu. Unele, zic eu, mi-au reuşit. Dacă ar fi să fac un Top 4 al postărilor SB unde mi-am putut da frâu fanteziei, ar suna cam aşa:

7 decembrie 2012

Gura lumii…

Stăteam, zilele trecute, cu mai mulţi colegi, de coada DIICOT. Adică aşteptam să se termine o percheziţie, ca să scriem o ştire de maximă importanţă pentru ţară. Percheziţia cu pricina se desfăşura într-un birou ca un acvariu de la mezaninul unei clădiri din centru, spre care duceau scări abrupte şi înguste. Noi eram mulţi, unii cu aparate foto, alţii cu camere video, câţiva, ca mine, doar cu pixuri şi agende. Oricum, un rând de toată frumuseţea, care-şi trecea vremea glumind şi chibita pentru ieşirea suspectului. Uşa spre stradă era deschisă, iar oamenii se uitau curioşi la noi, care făceam de acum treişpe-paişpe. O domnişorică ne-a înseninat însă ziua, întrebând ingenuu:

- E târg de joburi?
Mai că-mi venea să-i zic că da. Sunt locuri libere la puşcărie!

5 decembrie 2012

Chiar că-i chilipir!


Cum tot intrăm în perioada sărbătorilor, editura Millennium Books le face un dar tuturor celor pasionaţi de lectură. În perioada 5-20 decembrie, 21 de titluri pot fi cumpărate la doar jumătate de preţ. Printre ele se numără şi romanul subsemnatei, Cerneală şi sânge. Lista completă a titlurilor care fac parte din această ofertă specială şi preţurile acestora pot fi consultate aici.

2 decembrie 2012

Te-ai cutremurat, monşer?


Cică a fost cutremur astă noapte. Chiar în serie, ca asasinii, recte cu câteva replici. Eu una n-am simţit nimic, deşi nu dormeam. Mă rog, am simţit ceva, şi anume unele tendinţe nu foarte paşnice faţă de tânăra generaţie care zdupăia, pe la etajele superioare, parcă era o turmă de elefanţi. Că aşa se joacă acum copiii...
Seismul respectiv, perceput ori nu la ora 22,52, m-a făcut însă să zâmbesc azi dimineaţă. Când am citit pe un site că panica a cuprins jumătate din România. Mda, trebuie să mâncăm şi noi, jurnaliştii adică, monşer! Mă întreb totuşi: o fi fost jumătatea aia care încă nu-şi revenise după fasolea şi ţuica aferente Zilei naţionale?

1 decembrie 2012

Despre „Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF”


Iată că, în Nautilus, a apărut o recenzie la volumul lansat la Gaudeamus, „Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF”. Din păcate, n-am ajuns la lansare, însă mă bucur că maestrul Liviu Radu are cuvinte bune despre povestirile din antologie. Iată ce spune despre textul subsemnatei, „Exilul”: O poveste SF care, treptat, devine altceva, iar finalul este copleşitor. Fata asta ştie să se joace cu emoţiile noastre.
Recenzia, în integralitatea ei, o puteţi citi aici.



Arhivă blog