31 decembrie 2013

Un 2014 de poveste!

Cam asta vă doresc tuturor. Fiindcă poveştile, chiar şi cele în care răul pare la un moment dat stăpân absolut peste lume, au întotdeauna un final fericit.



27 decembrie 2013

Bilanţ pe plus

Iată că am mai dat la spate un an din viaţă. Ce s-a schimbat? În planul experienţelor personale, nu mare lucru. Am mai experimentat pe ici pe colo, spiritual şi fizic. Nu vă spun ce, că d-aia e personal! Oricum, vedeţi şi voi că n-am trecut prin transformări radicale. Profesional? Am mai aruncat în tolbă o mulţime de ştiri, fiindcă infractorii sunt tot mai activi.
Literar? Ei, aici a fost totul la superlativ: încă un roman, Ozz, povestiri în CPSF 6, başca în două antologii dedicate călătoriei în timp - cea de la Nemira şi cea a Moşului SF. Asta, ca să vorbim doar despre ce s-a întâmplat pe hârtie, că pe net am ajuns să nu le mai număr... E drept, am avut şi o mare frustrare pe acelaşi front, dar prefer să n-o amintesc la ceas de sărbătoare. La anul, poate voi reveni asupra acelui proiect, într-o nouă formulă.

Una peste alta, bilanţul e pe plus. De fapt, cred c-am fost foarte cuminte, fiindcă Moşul m-a copleşit zilele astea cu daruri. Iar pentru următoarele 365, îmi doresc sănătate şi inspiraţie. Că restul vine de la sine!  

23 decembrie 2013

Sărbători fericite!

Cam aşa ar suna dac-aş cânta eu cu Moşul:

Şi un dar mai armonios (dar tot muzical) de Crăciun, pentru toţi prietenii mei:


Să vă aducă Mosul tot ce vă doriţi!

22 decembrie 2013

Cum mi-am făcut de cap

Vineri seară, am petrecut pe cinste. Aşa, ca un fel de avans pentru Crăciun. Alături de colegii de la ziarul Evenimentul, am făcut şi am primit daruri, am mâncat, am băut, am dansat, am glumit... Ce mai, ne-am făcut de cap. Pentru cei care ştiu cât de rar şi de puţin beau şi clatină neîncrezători din cap, iată şi dovada:



În fine, se cere să spun că poza cu pricina, şi multe altele, au fost făcute de draga noastră colegă şi bloggeriţă de top Anda, pe care o vedeţi alături de mine mai jos:


19 decembrie 2013

Pauză de reîncărcare a bateriilor

Ultima lună a fost extrem de solicitantă pentru mine, din punct de vedere ziaristic, dar şi literar. Lovitura ei de baros a fost resimţită şi mai puternic, fiindcă a venit la finalul unui an complex, în care mi-am pus uneori la îndoială opţiunile de viaţă. Aşadar, nu e greu de înţeles că am nevoie de o pauză, de o perioadă de lenevie în care să mă redescopăr, alături de cei dragi. Ca atare, în acest colţişor de internet veţi găsi, din când în când, doar poze, iar în rest voi trage cortina. Şi nu trebuie să vă miraţi ori să vă supăraţi, dragi prieteni, dacă nu voi răspunde la mesajele voastre cu obişnuita promptitudine. După 6 ianuarie, voi fi, probabil, mult mai receptivă la propuneri şi sugestii… Închei cu un colaj zărit în staţie de tramvai care, zic eu, reflectă destul de bine ultimul an din viaţa mea.

18 decembrie 2013

Ce-i albastru, popular şi de sezon?

S-a deschis ieri, în buricul târgului, un târg al meşterilor dedicat sărbătorilor. Şi învăluit în veşnica lumină albastră cernută de corturile municipalităţii, ce face mai grea treaba fotografului. Am trecut şi eu pe acolo...






17 decembrie 2013

Sunt noir, pentru Fictiuni.ro


Iată că a apărut, cu o imagine de copertă superbă a lui Ionuţ Bănuţă, numărul al treilea al revistei Fictiuni.ro. O ediţie „bântuită de crime şi senzaţii neplăcute”, după cum o descrie Eugen Lenghel în editorial, iar contribuţia subsemnatei la acest număr noir este dublă.
În primul rând, veţi regăsi în acest spaţiul virtual un fragment al ultimului roman al subsemnatei, Ozz, apărut la Editura Tracus Arte. Unul care aduce, cred, destul suspans şi ceva violenţă, exact pe potriva tematicii numărului! Îl găsiţi aici şi sper că vă va stârni nevoia de a citi volumul din scoarţă-n scoarţă. Apoi, îmi reiau şi rolul de serial watcher. De data asta, am produs o cronică a unui serial superb, The Blacklist (Lista neagră), pe care o puteţi vedea aici
Sumarul numărului 3 mai cuprinde, între altele, proză de Victor Cilincă, Marian Truţă, Eugen Lenghel şi Nic Dobre, cronici literare de Florin Pâtea, traduceri de Cristina Ghidoveanu şi Nicu Gecse, precum şi un interviu realizat de Ionuţ Bănuţă cu scriitoarea islandeză YRSA SIGURDARDÓTTIR. Lectură plăcută!



16 decembrie 2013

Raftul vedetelor personale


Cititor SF a provocat, zilele trecute, o discuţie despre felul cum sunt aranjate cărţile pe rafturile fiecăruia. Răspunzând printr-un comentariu, am amintit faptul că, în biblioteca personală, există un raft botezat Cărţile mele. Ce intră acolo? Păi, vedetele pozei (prelucrate oarecum sărbătoreşte)  de mai jos. Iar acolo unde apare un spaţiu gol, ar trebui să fie încă o antologie. La care am contribuit cu drag, dar nici n-a mai ajuns la mine vreun exemplar.

15 decembrie 2013

RomCon 2013, cu bune şi cu rele

Din cele trei zile ale RomCon, am reuşit să ajung la convenţie doar ieri. În program figuram, după cum am anunţat, la două evenimente – dezbaterea de dimineaţă despre feminism şi SF, respectiv prezentarea unor noutăţi editoriale. M-am aflat însă în asistenţă şi la alte câteva momente, iar acum a venit momentul să trag concluziile.
În primul rând, cum m-am descurcat? Bine, spun eu, având în vedere că nu sunt obişnuită să fiu în centrul scenei. Alături de Beatrice Badea şi George Ceauşu, am purtat un dialog interesant cu o asistenţă predominant masculină despre femeia de azi, despre atitudinea mea faţă de societate, de bărbaţi şi de feminism, am dezvăluit câteva ceva din laboratorul meu creator şi câteva secrete biografice. După-amiază, am vorbit despre ultimul roman al subsemnatei, Ozz, apărut la Editura Tracus Arte. A fost, cred, un minidiscurs inspirat, în ciuda felului neobişnuit în care a fost prefaţat şi a uriaşului nod din stomac ce încă îmi însoţeşte apariţiile publice pe tărâm literar. Dar e doar al doilea roman, nu? Pe la al cincilea, n-o să mai am emoţii…
În rest, pot spune că, din perspectiva mea totuşi limitată, RomCon a fost şi cu bune, şi cu rele. Ce mi-a plăcut? Faptul că am ascultat alocuţiuni interesante şi am (re)întâlnit oameni ca Mircea Opriţă, Cornel Secu, Alexandru Mironov, Cătălin Badea Gheracostea, Ovidiu Petcu, Mircea Nanu Muntean şi Florentin Haidamac. Am simţit faptul că, în ciuda ignorării genului de către critica de mainstreem, există oameni pasionaţi de fantastic şi în Iaşi, şi în alte zone ale ţării. Am împărţit şi am primit daruri. Ce am oferit cu dragă inimă cred că ştiţi – Ozz. Iar cadourile cu care am venit acasă le puteţi vedea mai jos – numere ale revistei Helion şi două volume ale „Vindecătorului”, Adnana şi Dispensarul SF, pe care abia aştept să le citesc.

Dar nu totul a fost chiar roz. Dacă ar fi să fac lista minusurilor, aş spune că acest RomCon n-a excelat la capitolul organizare. Programul s-a întocmit greu, cu multe schimbări de ultima oră. Când, în fine, a existat o variantă bătută în cuie, până la urmă s-a dovedit tot orientativă. Unii invitaţi anunţaţi au lipsit, orele nu s-au respectat… Apoi, deşi Casa de Cultură a Studenţilor sună frumos ca loc de desfăşurare, spaţiul disponibil pentru RomCon a fost înghesuit. Ca să nu mai vorbesc despre bruiajul sonor creat de desfăşurarea în sala mare a unui spectacol dedicat obiceiurilor de iarnă! Aho-aho! 

12 decembrie 2013

La RomCon 2013

Iată şi varianta bătută în cuie a programului, aşa cum mi-a fost comunicată de organizatori.
Vineri, 13 decembrie
* ora 15.00, Foaierul Casei de Cultură a Studenţilor (CCS): Spectacol inaugural: Dansuri, strigături & ziceri populare
Evoluează: Brandul Internaţional „Kasta Morrelly“, Luminiţa Manole şi Trupa
„Inimă de copil“, Beatrice Badea, Alex Marinescu, Trupa „Quasar“
* ora 15.45,  Sala de conferinţe • Vernisajul expoziţiei Călătorind prin universuri virtuale, II (pictură, grafică şi colaj SF & Fantasy)
Expun Mircea Boboc, Sabina Drinceanu, Radu Gavrilescu, Alexandru Leonte, Paul Vîrlan şi prezintă Daniel Moisii.
* ora 16.15, Sala de conferinţe: Deschiderea festivă a RomCon
* ora 16.45, Sala de conferinţe: Fantastica românească după al doilea război mondial
conferinţă de Cătălin Badea-Gheracostea.
* ora 17.30, Sala de conferinţe: Dezbatere: Jurnalism şi Science Fiction
Participă:  Vlad-Romeo Frânghiu, Marian Coman, George Lazăr şi Mircea Nanu-Munteanu.
* ora 20, Sala de conferinţe: Chronoglider, scurtmetraj de Adrian Chifu şi Despre
suflet, scurtmetraj de Mihai Botez (cu George Frunză), apoi întâlnire pe „Skype“ cu
Nicole Vasilcovschi şi Radu Vasile Chialda.
* ora 20.45 – 22, Sala de conferinţe: Ultimele noutăţi de cenaclu în SF & Fantasy (lecturi în primă audiţie).

Sâmbătă, 14 decembrie
* Ora 9.45, Sala de conferinţe a CCS: Dezbaterea Feminismul în SF
cu Beatrice Badea, Ştefana Cristina Czeller, Gina Sava-Răducanu. Moderează Felicia Ceauşu
* ora 10.30, Sala de conferinţe: Colocviu: Limitarea competenţei ştiinţifice la frontiera
artistică în SF & Fantasy
Sesiune de teorie şi istorie literară coordonată de Ilie Moisuc. Se evidenţiază: Nicolae Creţu, George Ceauşu, George Lazăr, Gabriel Gheţeu şi Lucian Merişca.
* ora 12, In memoriam: Dezvelirea plăcii comemorative Dan Merişca
Evocări de Cristian Tudor Popescu, Alexandru Mironov, Sorin Antohi, Adrian Constantin Căliman
* ora 13, Sala de conferinţe: Invitatul de onoare al RomCon, Mircea Opriţă,
prezintă conferinţa O călătorie spre centrul Science Fiction-ului.
* ora 13.45, Sala de conferinţe: Sezonul publicistic 2012 – 2013
Lansări de reviste SF, Fantasy şi anticipative: revistele „Ştiinţă şi tehnică“, „Helion“ & „Junimea tudenţească“
Coordonează: Emilian Marcu și prezintă Alexandru Mironov, Marc
* ora 14.15, Sala de conferinţe a CCS: Sezonul editorial 2012 – 2013
Prezentări de cărţi SF, Fantasy şi alte genuri conexe ale editurilor: „Pim“, „Tracus Arte“, „Cygnus“, „RVC Publisher“
Coordonează: George Ceauşu şi prezintă: Mihai Botez, Ştefana Cristina Czeller, Ovidiu Petcu, Mircea Nanu–Muntean, Ciprian Şoptică şi Marian Coman
*  ora 16.30, Sala Azur: Dezbatere: ştiinţele de frontieră faţă în faţă cu existenţa
extraterestră.
Coordonează Alexandru Mironov şi intervin Dumitru Crivoi, Constantin Bursuc, George Ceauşu, Luminiţa Manole, George Lazăr şi Dan Radu Căpitan.
* ora 17.45, Sala de conferinţe: Science Fiction, utopie / ucronie și istorie
* ora 18.30: Dezbatere: Fandom 2013
Şedinţa Asociaţiei Române a Cluburilor şi Autorilor de SF.
Coordonează: Lucian Merişca şi Cornel Secu
* ora 20.30 - 22.00, Sala „Intim“: Balul tineretului mutant

Duminică, 15 decembrie
* ora 9.45, Galeriile „Pod Pogor fiul“: Dezbatere: Science fiction & fantasy în România zilelor noastre
Coordonează: Ovidiu Petcu, Mircea Băduţ, Traian Bădulescu
* ora 10.30, Galeriile „Pod Pogor fiul“: Medalion Mircea Opriţă
Prezintă Cornel Secu
* ora 11.15, Galeriile „Pod Pogor fiul“: Economia holografică
* ora 12, Galeriile „Pod Pogor fiul“: Anunţarea premiilor naţionale la Science Fiction şi genuri conexe pentru anul 2012
Coordonează: Cătălin Badea-Gheracostea, George Ceauşu şi Cornel Secu
* ora 13 – 15, Galeriile „Pod Pogor fiul“: Şedinţă intercenaclieră festivă: Viitor de horror SF-ul îşi are


După cum se vede, subsemnata va fi prezentă la două manifestări, sâmbătă. Fiţi pe fază!

7 decembrie 2013

Concurs! Concurs! Cooooncurs!


Iată că, după ani în care am umplut cu istorii şi imagini acest colţişor de internet, a venit şi rândul primului concurs. Cum altfel să fie, decât unul literar? Voi juca rolul Crăciuniţei şi vă voi oferi cu drag o lectură captivantă de sărbători. Aşadar, un exemplar cu autograf din ultimul roman al subsemnatei, Ozz, va ajunge la un blogger inspirat.
Pentru a-l câştiga, trebuie să scrieţi pe blogul vostru despre vampirul preferat. Poate fi un personaj literar. Unul de film. Un crâmpei dintr-un mit local. Reinterpretarea proprie a istoriei sau, pur şi simplu, o invenţie de la un capăt la altul. Singura condiţie obligatorie este menţionarea concursului, cu indicarea premiului său (cu numele autorului, al editurii Tracus Arte, a titlului cărţii şi link spre blogul meu).
Voi alege postarea care mă va impresiona, concursul încheindu-se pe 18 decembrie. Aşa, dacă renii Poştei nu se vor înzăpezi cumva, volumul va ajunge la timp pentru a fi aşezat sub brad. Înscrierea în concurs se va putea face prin inserarea linkului la postarea voastră într-un comentariu pe blogul meu, dar şi prin trimiterea lui la adresa stefuta@gmail.com.
Pe lângă premiul cel mare, vor exista şi două premii de consolare, pentru ocupanţii locului doi şi trei. Acestea rămân deocamdată o surpriză. Să sugem dară sângele poporului cu succes!



6 decembrie 2013

Cum să slăbeşti mâncând?


De obicei nu scriu pe teme culinare, că nici nu prea gătesc. Oricum, programul îmi impune multe mese pe fugă, mai ales de la fast food sau covrigărie. Însă acum am descoperit un fruct bizar, pe numele său sweetie. Adus la supermarket tocmai din Israel, mi-a servit drept ultim experiment. În fond, tot cumpărând ceva ce n-am mai încercat, am ajuns să mă îndrăgostesc de-a dreptul de sharon. Speram că istoria se va repeta.

Încrucişare dintre grapefruit şi pomelo, la formă şi dimensiuni, un sweetie seamănă cu primul dintre părinţii săi, doar că-i verde. Coaja îi este foarte groasă, iar pieliţa albă ce înveleşte fiecare felie – amară rău de tot. Pulpa fructei e, în schimb, mai apropiată la gust de pomelo. Ceea ce mi-a plăcut. Numai c-am obosit ca un câine care-şi aleargă coada, înlăturând ditamai coaja şi extrăgând cu migală miezul din fiecare felie! Ce mai, cred că fructul ăsta a fost inventat special pentru noi, doamnele şi domnişoarele, ca să slăbim până ajungem să-l savurăm.

3 decembrie 2013

Grinda pisicii negre

Mi s-a întâmplat să lăcrimez, întorcând paginile unui roman. Să râd în hohote. Să pufnesc, cuprinsă de frustrare faţă de soarta personajelor ori faţă de stilul autorului. Să privesc spre umbrele holului cu fereală, anticipând coşmarurile nopţilor următoare. Să mă foiesc în pat, nerăbdătoare să aflu sfârşitul unui volum încă nepublicat. Dar niciodată nu mi s-a ridicat părul pe ceafă din cauza acelei rezonări perfecte a sufletului cu un ritm fundamental. Până ieri.
Fiindcă ieri, pentru mine Cântecul lui Susannah a ajuns la momentul întâlnirii lui Stephen King cu eroii săi. Un King înfricoşat de evoluţia lui Roland, personajul zămislit de el. Un King care se ascunde de poveştile Turnului întunecat, ce-i mustesc în minte. Un King aflat în epicentrul luptei dintre bine şi rău, ca aventură a creaţiei. Un King care sfidează şi, inevitabil, se supune lui ka. A fost totul un splendid exemplu de autoironie? Da. Un artificiu literar? Desigur! Şi încă unul pe care nu scriitorul meu preferat l-a inventat. Dar, pentru un moment, m-am simţit în centrul propriei grinzi. Să zicem, cea a pisicii negre.
M-am imaginat înfruntând privirea clocotitoare a Cristinei Man sau a lui Alex Corbu, a fiului de vampir H.L. Simons, a Bogdanei cea plină de cicatrici, a îngerului căzut Raz, a lui Colette, iubita călătorului eşuat în timp, a lui Jack, vrăjitorul legat de adversarul său, a cadetului Scot, prins în realitatea virtuală a suferinţei, a Sorinei, care stă la o şuetă cu însuşi Diavolul... Sau ascultând reproşurile eroilor uitaţi de mine într-un crâmpei de poveste, cărora nu le-am oferit nici măcar şansa de a lupta, de a pierde, de a iubi, de a sfida, de a râde, de a căuta, de a descoperi, de a ucide, de a se transforma. Şi m-am gândit cu adevărat cum ar fi să înşir pe hârtie cuvintele altcuiva, să repet la nesfârşit alegerile unui străin. Şi după aia a venit, fireşte, întrebarea de o mie de puncte. Ce-ar fi mai rău? Ca mâna nevăzută a lui ka să ne împingă pe toţi de la spate, spre neştiutul nostru final, sau ca mâna aceea să fie a noastră? Încă n-am găsit răspunsul...
 

2 decembrie 2013

Vânătoreşti

La sfârşitul săptămânii trecute, Palas Mall a găzduit o expoziţie de trofee vânătoreşti. S-a adunat lumea ca la muzeu, să caşte gura şi să facă fotografii. Expoziţia a fost instructivă, nu zic nu, dar, la ieşire, un alt gând şi-a scos capul din tufişul minţii. Animalele omoară doar ca să supravieţuiască. Noi, oamenii – şi pentru distracţie. De ce ne considerăm superiori?








1 decembrie 2013

La mulţi ani, române!

Azi e ziua ta. Sărbătoreşte! Dar între două pahare de vin, adu-ţi aminte de veacurile în care talpa ţării a înfruntat, cu fruntea sus şi arma în mână, puterile lumii. De zilele când tinerii de familie bună îşi riscau libertatea şi viaţa pentru egalitate socială. Nu uita nici momentul de sacrificiu sublim al elitei ieşene, care a acceptat Bucureştiului statutul de capitală în numele visului unirii. Păstrează în sufletul tău şi domnitori ca Alexandru Ioan Cuza, care nu s-au temut să scuture o ţară din temelii, fără a se gândi la viitorul lor politic. Nu-i uita pe artiştii tăi, care şi-au turnat sufletul, picătură cu picătură, în operele lor.

Da, azi e ziua ta, române! Mâine te vei întoarce la viaţa ta cea lipsită de festivism. Când nu vei găsi dreptate ori ajutor, când ţi se va cere şpagă şi când vei auzi încă un politician minţindu-te în faţă, vei spune, poate: Asta-i România! Dar, oare, nu poţi face nimic să nu mai fie aşa? 

26 noiembrie 2013

Despre lansarea Ozz (1)


Iată că m-am scuturat de oboseală destul cât să pot povesti despre lansarea celui de-al doilea roman al meu, Ozz, un thriller fantastic apărut la Editura Tracus Arte. După cum anunţam, aceasta s-a desfăşurat duminică, în cadrul Târgului internaţional de carte Gaudeamus.
Am plecat aşadar din Iaşi cu trenul de dimineaţă, ceea ce a însemnat trezirea pe la ora 4 şi destule emoţii pe drum, ca nu cumva să-mi facă draga de CFR pocinogul. Adică, să întârzie trenul cât să nu mai ajung la ora 15, la Romexpo. Am avut noroc însă şi-am sosit în Gara de Nord la timp, aşa că mi-am permis să aştept jumătate de oră autobuzul 105.
La Romexpo - aglomeraţie mare, lucru care dovedeşte că nu-i totul pierdut pentru piaţa românească de carte. M-am plimbat aşadar puţintel printre standurile ochioase, cu reduceri de până la 50 la sută, pe alocuri într-un vag miros de mici de la restaurantul interior al pavilionului. Şi m-am umplut din nou de invidie pentru bucureşteni, care au la dispoziţie un asemenea spaţiu generos de lansare, ba chiar am descoperit un stand cu volume în limba rusă! La standul Tracus Arte, mi-am căutat întâi romanul pe masa de prezentare. L-am găsit cu puţin ajutor de la un tânăr amabil, care mi-a zis foarte serios: “Am auzit că-i foarte bun! A câştigat un concurs”. Păi, să nu te înroşeşti la un asemenea compliment?
Apoi prin stomac au început să-şi ia zborul roiuri-roiuri de fluturi imperiali, nu de foame, ci de emoţie. Fiindcă venise ora să mă postez în spaţiul de lansare, alături de Cosmin Perţa, directorul Tracus Arte, şi de Eugen Lenghel, care a prefaţat volumul. Lângă noi, actorii a două lansări ce veneau la pachet cu Ozz - autorul celui de-al doilea volum câştigător, gălăţeanul Victor Cilincă, şi Ştefan Ghidoveanu, care a îngrijit antologia Ferestrele timpului, unde sunt şi eu prezentă cu o povestire. Obiectivele camerelor foto şi privirile asistenţei s-au fixat pe noi, am descoperit oameni dragi în public şi cuvintele au început să curgă...
S-au spus vorbe bune, pe care mi-aş fi dorit să le reţin cu precizie... matematică. Însă emoţia m-a împiedicat să fac asta, şi nici nu-mi puteam scoate omniprezentul pix de reporter la propria lansare! Totuşi, am reuşit să improvizez fără să mă bâlbâi ori să scap microfonul, lucru care m-a mirat chiar şi pe mine. Se pare că am făcut bine hotărând să nu mai pregătesc din tren un discurs, ca pentru lansarea primului roman. Nu de alta, dar cum v-am mărturisit atunci, oricum în 2011 mi s-a şters din minte tot ce pigulisem pe hârtie, imediat ce am luat microfonul. Apoi au venit felicitările, autografele şi mi-am dat seama că... gata! S-a terminat şi n-a durut deloc. Ba chiar a fost foarte bine! Mi-a rămas destulă vreme şi pentru o ceaşcă de cafea cu amici bucureşteni (şi nu numai), pe care, din păcate, nu-i voi vedea în persoană prea curând.
La final, le mulţumesc tuturor celor implicaţi în apariţia romanului, prietenilor care mi-au fost alături la lansare sau doar îi caută un loc în biblitecă, precum şi colegilor din presă care au contribuit la popularizarea evenimentului. Lectură plăcută, dragii mei!
O a doua postare, probabil mâine, va cuprinde doar imagini.



23 noiembrie 2013

Veniţi de luaţi... Ozz!

Aşadar, dragii mei, sunt pe picior de plecare spre Bucureşti. Unde vă aştept cu drag şi pe voi, duminică, la ora 15, la Romexpo, pentru lansarea romanului „Ozz”. Pentru cine n-a aflat încă, volumul apare în urma unui concurs organizat de Editura Tracus Arte şi este un thriller fantastic. Despre geneza sa am vorbit în postarea precedentă. Acum, doar ca să vă aţât puţin, un scurt fragment:
Timpul expirase. Am dat la o parte ceaşca şi mi-am lins uşor buzele.
-- Vreau să transmit un mesaj barosanului, am murmurat. Să-i cer o întâlnire... Urgentă.
Julien s-a încruntat. Nu foloseam cuvintele potrivite. Nu arătam respectul cuvenit. Am simţit o venă zbătându-mi-se pe obrazul stâng, cel cu pata roşie, perfect rotundă, de dimensiunea unei monede. 
-- Lucrurile nu merg aşa! mi-a răspuns Julien. Trebuie întâi să-ţi răscumperi întârzierea printr-o donaţie. Apoi, vei fi verificat. Dacă totul iese bine, vei fi chemat ca să săruţi inelul.
Am surâs strâmb. Parcă ceream un post într-o corporaţie multinaţională, nu într-o organizaţie clandestină.
-- Nu pentru asta am venit, am replicat.
Ochii lui Julien s-au îngustat şi buzele s-au strâns. Degetele mâinii lui drepte au început să bată darabana pe tejghea.
-- Ce vrei să spui, omule? a zis sec.
-- Ai înţeles foarte bine, am răspuns. Nu vreau să jur! Vreau doar să vorbesc cu el, într-o problemă care ne priveşte pe amândoi. Cred că vom putea ajunge la o înţelegere reciproc avantajoasă. Şi te rog să-i transmiţi mesajul exact cum l-am spus.
-- Ce problemă?
Mi-am încrucişat mâinile pe piept şi am clătinat din cap.
-- De viaţă şi de moarte. Cred că înţelege foarte bine conceptul, nu? Restul e doar pentru urechile lui. Aştept să mă contacteze, şi ar fi în interesul amândurora ca asta să se întâmple cât mai repede.
Mi-a urmărit cu atenţie gesturile când am scos portmoneul din buzunar. Am pescuit din el o carte de vizită şi am pus-o pe tejghea. A citit-o cu voce tare.
-- H.L... Simons, detectiv particular.
M-a privit lung.
-- Ţi s-a urât cu viaţa, H.L.? mi-a zis. Ştii ce se întâmplă cu cei care refuză protecţia organizaţiei? 

21 noiembrie 2013

Making of Ozz: Un roman care nu te lasă să dormi

Cine n-a auzit de „Vrăjitorul din Oz” al lui Frank Baum? Căutarea magicianului din Oraşul de smarald de către Dorothy şi amicii săi a fost una dintre istoriile care m-au fascinat încă de mică. Devenind adult, mi s-a spus că-i cazul să mă mut în lumea “adevărată”. Eu însă am refuzat cu obstinaţie să rup cordonul ombilical care mă lega de realitatea cealaltă, a eroilor şi a magicienilor, a creaturilor însetate de sânge şi a oamenilor de tinichea. Iar acum, le-am dăruit alte chipuri! Aşa s-a născut romanul Ozz, al cărui personaj principal este detectivul particular H.L. Simons, fiul unei prostituate de lux.
Cum se va termina cea mai dificilă anchetă a sa, am să vă las să descoperiţi singuri. Am să vă dezvălui totuşi un secret. Am scris cu sufletul la gură despre cazul de dispariţie care-i schimbă viaţa, aşa cum sper că veţi citi şi voi. Am aranjat decorul pentru un joc sângeros al puterii şi al crimei, cu o miză mult mai mare decât pare la prima vedere. Pagină cu pagină, am aruncat atâtea obstacole în calea eroului meu, i-am găsit duşmani atât de periculoşi şi stăpâni atât de neiertători, încât m-am întrebat chiar şi eu dacă va supravieţui. Suspansul mi-a adus destule nopţi nedormite şi momente bizare de documentare despre felurile în care, să zicem, îi poţi face rău cuiva. Au fost şi dimineţi în care, în drum spre slujbă, meditam nu asupra ştirilor zilei, ci a frecvenţei cu care se poate hrăni un vampir fără să ucidă. 
Rezultatul a fost, zic eu, unul pe măsură. Şi, în fond, ce se poate compara cu experienţa de a-ţi imagina urmăriri pe muchie de cuţit, schimburi de focuri, organizaţii secrete, indicii oribile şi încleştări dramatice ale voinţelor? Mai ales când stai în căldura dormitorului tău, cu laptopul în braţe şi o cafea aburindă pe noptieră… Monstrul suprem e chiar acolo, văzut dintr-o perspectivă nouă, te atinge cu vârfurile degetelor şi, în acelaşi timp, eşti în siguranţă! Sau, poate, nu?

Pentru cine n-a aflat încă, romanul Ozz apare la editura Tracus Arte. Volumul va fi lansat în cadrul Târgului internaţional Gaudeamus, duminică, 24 noiembrie, la ora 15, la Romexpo Bucureşti. 

18 noiembrie 2013

Mă curentez ca nebuna

În ultimele zile, mă curentez des, cam oriunde - şi nu vă gândiţi la prostii, da!? Scot un stick din geantă – şoc! Bag mâinile în apă – alt şoc! Îmi aşază coafeza prosopul pe spate – şoc şi groază! Oare care-o fi cauza de m-am umplut de energie statică? Mister. Soluţia e, cică, să evit frecarea (încă o dată, nu vă gândiţii la chestiuni neprincipiale)! Hmmm…  

16 noiembrie 2013

Paradisul femeilor


Galeriile Paradise e o ecranizare foarte liberă făcută de BBC după Zola. Romanul La paradisul femeilor se numără categoric printre preferatele mele din literatura franceză, dar faţă de serialul BBC am sentimentele amestecate. Exploatează doar latura romantică a naraţiunii, în vreme ce Zola avea şi o puternică tentă socială. În serial s-au cam pierdut liniile de subiect privind prăpastia dintre clase, efectele apariţiei magazinelor universale asupra micilor meşteri de cartier, dar şi viaţa mizeră a vânzătoarelor din astfel de magazine. Totuşi, e un spectacol agreabil, idila dintre patron şi Denise, vânzătoarea cu iniţiativă. Diseara, pe AXN White.  


15 noiembrie 2013

14 noiembrie 2013

Românisme (5): Aia cu angoasele transportului în comun

În studenţie, am auzit pe cineva vorbind despre intimitatea extremă a transportului în comun. Ideea asta mi-a revenit ieri, în cel mai neplăcut mod. Sfârşită de avalanşa de ştiri a zilei, mi-am urcat în fine dosul într-un tramvai, sperând la o călătorie fără evenimente. După câteva secunde, chiar aşa pierdută în gânduri cum eram, am remarcat o duhoare pătrunzătoare. Nu mi-a trebuit prea mult ca să-i găsesc şi sursa – un ins de vârsta a doua, cu tenul de-un rozaliu bahic şi pantalonii odorizaţi din belşug cu… pipi. Cum tramvaiul era plin ochi, n-am avut ce face decât să mă înclin uşurel în direcţia opusă. Nu că vreo cinci-şase centimetri în plus m-ar fi ajutat să scap de miros... În schimb, i-au dat ocazia moşului de pe extrema cealaltă să strănute pătrunzător şi să-mi umple mâna de scuipat. Sănătate curată!

13 noiembrie 2013

În sfârşit, ceva umor!



Pe cine nu exasperează calupurile de reclamă? Eu am ajuns chiar şi la premiera absolută şi absurdă de a mi se întrerupe un vis cu o astfel de pauză. Totuşi, mi-am găsit şi reclama preferată. Una nu doar cu mesaj, ci şi cu umor.


12 noiembrie 2013

Prin America sfărâmată

Romanul lui Jim Crace Casa molimei se centrează pe călătoria unui cuplu printr-o Americă în ruine şi, cum sunt fan al istoriilor postapocaliptice, m-a prins de la prima pagină. Trebuie să spun însă că n-aş caracteriza volumul drept un SF, ci mai degrabă această căutare a Tărâmului Făgăduinţei stă sub semnul unui fel de realism fantastic.
Cadrul creat de Crace e simplu şi tragic. Nu ştim ce cataclism a schimbat cursul istoriei, dar efectele sale sunt covârşitoare. Oraşele Americii au devenit ruine, pământul e otrăvit, cunoştinţele de altădată s-au pierdut, lăsând oamenii pradă superstiţiilor, egoismului, impulsurilor distructive, dar şi forţelor naturii. "Nebunii", cei dornici de o viaţă mai bună îşi caută scăparea peste ocean, într-un loc mitic unde totul ar trebui să fie perfect.
Am empatizat cu eroii care se apropie pe acest drum al speranţei. Margaret, o bolnavă în convalescenţă care nu mai crede că-şi va găsi un soţ, şi Franklin Lopez, un fermier robust, dar sfios, mereu găsindu-se nevrednic în comparaţie cu fratele său mai mare. O mare pierdere le uneşte destinele, făcându-i să se descopere cu adevărat. Ca să urce pe un vapor, ca să-şi primească biletul la fericire, au destul de înfruntat - frigul, foamea, molimele, bandiţii, răutatea oamenilor vorba vine cumsecade, încorsetările religioase, propriile îndoieli şi slăbiciuni. Ce pierd şi ce găsesc pe drum, de câte ori trebuie s-o ia de la capăt, dar mai ales ce se întâmplă la finalul călătoriei, vă las să aflaţi singuri. Pentru mine, Casa molimei a fost o lectură plăcută. Un amestec, în dozele potrivite, de disperare şi speranţă, de real şi fantastic. 

10 noiembrie 2013

Cum m-am despărţit de Stephen King

Prozatorul şi criticul literar Voicu Bugariu a încheiat seria recenziilor pentru Galileo online tocmai cu romanul subsemnatei, Cerneală şi sânge, apărut în 2011 la Millennium Books. Într-un mod surprinzător, analiza sa face referire la o diferenţă de viziune asupra ororii între mine şi idolul meu literar, Stephen King. Iată un scurt citat din recenzie:
„Cerneală şi sânge este un roman frapant, menit s-o impună pe autoare printre liderii genului F&SF (horror) de la noi. (...) Marea calitate a autoarei este talentul de-a nu-şi plictisi cititorii. Ea ştie că genul ales nu permite divagaţiile şi introspecţiile prea lungi şi, drept urmare, produce fără oboseală episoade dătătoare de fiori”.

Ce mă deosebeşte de King, dar şi altele, citiţi aici. 

8 noiembrie 2013

Top total neserios. Şi sexy

Ca la final de săptămână, vă propun o postare total neserioasă, dedicată mai ales doamnelor şi domnişoarelor. Am întocmit topul personal al masculilor sexy de pe ecran, din generaţia momentului, dar şi din cele mai vechi. În ultimul caz, am avut în vedere momentul de glorie al acelui actor. Aşadar…
10. Iuri Solomin (sursă foto – www.cinemarx.ro)

9. Oleg Menşikov (sursă foto – http://www.menshikov-oleg.narod.ru)

8. Robert Redford (sursă foto – http://www.meredy.com)

7. Alain Delon (sursă foto – www.cinemarx.ro)

6. Viggo Mortensen (sursă foto – http://theredlist.fr)

5. Richard Armitage (sursă foto – http://de3de3.files.wordpress.com)


4. George Clooney (sursă foto – http://moviesback.com)

3. Ian Somerholder (sursă foto – http://images5.fanpop.com)

2. Orlando Bloom (sursă foto – http://www.freewebs.com)


Locul întâi şi coroniţa de campion absolut - Jansen Ackles (sursă foto – http://boyfashion2013.blogspot.com)

Propuneri, sugestii, reclamaţii?

Arhivă blog