28 iunie 2013

Top trăsnit pe un an

Am făcut un inventar căutărilor pe Google după care s-a ajuns, în ultimul an, la blogul meu. Şi, la unele, m-am crucit. Iată câteva exemple:
 * caut amant sărac
* javre răpănoase
* masturbare hemoroizi
* actori bruneti cu ochi verzi
* am aflat că mor
* aoleu piciorul meu
* curele pentru pedalare rotundă
* vrăji de dragoste cu ceapă
* soţul meu seamănă cu mr. Darcy
* prezervative cu mustăţi
* nu te mai vreau în viaţa mea
* mă doare capul din cauza calculatorului.


Zău??????????????

26 iunie 2013

Planuri

Unii îşi fac, prin jurul meu, planuri de vacanţă. Dacă n-au plecat deja să lenevească în alte locuri însorite, desigur! Eu azi mi-am planificat următoarele săptămâni de muncă. Probabil, în miscarea marii roţi a universului, chestiile astea se compensează…

20 iunie 2013

Districtul 9


„Districtul 9” este un film care-ţi stârneşte o reacţie puternică, fie ea pozitivă ori negativă. Clar, iese din tiparul hollywoodian al filmelor cu extratereştri, deşi are destule scene de acţiune pură. Sosirea navei „creveţilor” la Johannesburg devine punctul de plecare al unei meditaţii despre discriminare, xenofobie, despre atitudinea faţă de necunoscut şi, mai ales, despre ceea ce ne face oameni. Evadarea din şablon e valabilă şi pentru mijloacele cinematografice, şi pentru ramificaţiile temei contactului. Prima dimensiune e vizibilă în stilul pe alocuri de reportaj, în momentele când mărturiile cunoştinţelor eroului principal, agentul Wikus, sunt intercalate cu acţiunea de mutare a „creveţilor” în alt ghetou. Fiindcă, după ce-i salvăm din misterios oprita lor navă, noi, oamenii, ne dezvăluim adevărata faţă. Adică, repetăm ce le-am făcut chiar semenilor noştri. Iar faptul că acţiunea se petrece în Africa de Sud nu e deloc întâmplător.
Îi alungăm deci pe „creveţi” din magazinele şi de pe străzile noastre. Îi ţinem între garduri de sârmă ghimpată, în mizerie, tânjind după hrană de pisici, la mâna unei bande interlope de nigerieni gata să-i înfulece. Îi folosim drept cobai pentru experimente oribile care să ne dea acces la armele lor. Iar când facem frumos sub obiectivul camerelor de luat vederi, le vârâm nişte hârtii sub nas şi-i luăm în râs. Sau, dacă ne enervează, îi împuşcăm. Faptul că nici „creveţii” nu acceptă toate regulile umane ne scuză impulsurile negative şi renunţarea la orice tentativă de a le înţelege cultura.     
Dar cum e de fapt să fii un crevete? Asta află agentul Wikus când este infectat cu biotehnologia extraterestră. Ironic, generozitatea umană pare să-i devină accesibilă cu adevărat atunci când se transformă în „crevete”, când semenii săi nu doar că-l reneagă, ci sunt gata să-l tranşeze de viu... Ce cale va urma Wikus nu vă voi dezvălui, pentru cazul în care încă n-aţi văzut filmul. Finalul nu este însă nici el tributar clişeelor.
Recenziile peliculei au variat între „capodoperă” şi „porcărie”. Eu nu voi merge la extreme, dar voi spune că e, categoric, cel mai interesant film pe tema conflictului civilizaţiilor văzut în ultimii ani la televizor. Unul care mi-a adus aminte mai ales de ce e mai rău, dar şi ce poate fi mai bun în noi.


13 iunie 2013

Nori şi cuvinte

Ce scrii când norii se bulucesc ameninţător deasupra cartierului? La aşa perspectivă...



... se potriveşte doar o istorie apocaliptică. O luptă între îngeri şi demoni, din care vă ofer în premieră un fragment:
Din nefericire, larma îngrozitoare nu-l împiedica şi să gândească. Iar mintea i se înţepenise ca tirbuşonul într-un dop tare în gândul că, dacă Evenimentul ar mai fi întârziat cu jumătate de oră, i s-ar fi terminat schimbul. S-ar fi dus acasă, oprindu-se pe drum la Kaufland, pentru nişte mici la botul calului, cu muştar iute. Poate ar fi agăţat o fufă de la gară. Poate ar fi făcut doar prostioare pe net, zăpăcind minţile vreunei adolescente în călduri şi conturile unui miliardar. Sau, cine ştie, poate ar fi adormit pur şi simplu în garsoniera sa, lăsând toate distracţiile pentru sâmbătă seară. Acum însă, nu doar tot sfârşitul de săptămână era compromis. Bărbaţii, femeile şi copiii de dincolo de geamuri erau fericiţi, în ciuda vieţii lor de gândaci aşteptând talpa care să-i strivească, fiindcă nu ştiau. Încă. Pentru prima oară de când aprinsese semnalul de alarmă, lui Ose i se făcu frică. 

11 iunie 2013

Rămas bun, Game of thrones!


Iată că ne-am luat rămas bun de la încă un sezon din Game of thrones. Varianta cinematografică a poveştii la care George R.R. Martin mai are de scris m-a ţinut şi pe mine lipită de ecran, deşi am devorat toate cărţile apărute deja din saga Cântec de gheaţă şi foc. Pentru mulţi dintre spectatorii acestui serial, experienţa însă a fost una virgină. În cazul lor, fascinantul joc al tronurilor se duce întâi pe ecran. Nu ştiu dacă fenomenul e frustrant pentru Martin ori ba. Clar, nu-i singular, s-a întâmplat şi cu alte cicluri fantasy. Receptarea de masă a urmat drumul racului, de la serial la carte.
Revenind însă la bătălia regilor, momentul de climax al sezonului a fost în penultimul episod. Măcelul de la nunta lui Robb i-a şocat pe mulţi, i-a revoltat poate prin nedreptatea sa. Ştiu că eu aşa am păţit când l-am citit, acum eram pregătită sufleteşte să văd sânge şi speranţele Nordului sfărâmate. Mai ales că... Dar nu! Nu vreau să fac aluzii la ce se va mai întâmpla. Voi spune doar că, pentru Martin, sfârşiturile sunt adesea doar începuturile altor căi. Şi niciun personaj, oricât de important pentru acţiune, nu poate fi sigur de destinul său.
Ce mai rămâne de spus? Spectacolul vizual a fost pe măsura cărţii. Poate am cârcotit pe ici, pe colo, la unele schimbări aduse faţă de saga. Dar, per total, sezonul a reuşit să răspundă pretenţiilor mele de fan. Şi acum sunt şi mai pregătită pentru o lungă aşteptare. Nu a altui sezon ale cărui enigme le cunosc deja, ci a răspunsurilor privind soarta personajelor îndrăgite, mai ales a lui Jon Snow, în nopţile întunecate şi pline de spaime ale iernii. Când va termina însă Martin Vânturile iernii rămâne un mister, chiar dacă succesul ecranizării pare să-i fi grăbit ritmul. Nu putem decât să sperăm că nu vor trece alţi şase ani...
 

10 iunie 2013

O carte într-o frază: E greu să fii zeu

Romanul fraţilor Strugaţki priveşte contactul dintre civilizaţii dintr-o perspectivă morală, nu tehnologică, iar întrebarea pe care şi-o pun oamenii, cei mai avansaţi, e cât trebuie să coste progresul.


9 iunie 2013

M-am îndrăgostit de rock

Se spune că rockul atrage în primul rând spiritele tinere. Eu însă am constatat o afinitate crescândă pentru acest gen muzical de când mi se tot adună anii pe răboj. Şi, ai dracului, nici că vor să scadă! Aşa că azi ascult cu plăcere formaţii pe care le-aş fi ocolit în urmă cu un deceniu şi ceva -- Cargo, Him, Evanescence, Manowar…  Să însemne asta că întineresc pe dinăuntru? Poate că da, poate că nu… Dar cum să nu-ţi placă aşa ceva?

6 iunie 2013

Un plonjon în "Ape negre"

Un fragment din povestirea subsemnatei Ape negre, apărută în numărul 6 al Colecţiei de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice „Anticipaţia”, este disponibil pe blogul editurii Nemira. La ce descoperiri oribile îl va duce pe eroul meu, profesorul Hall, colaborarea cu asociaţia Fiat Lux pentru elucidarea unei crime, veţi afla cumpărând revista dedicată literaturii horror. O puteţi comanda aici, iar fragmentul despre care v-am vorbit poate fi citit aici. Lectură plăcută!

4 iunie 2013

Literare

* Au mai apărut două recenzii ale antologiei Călătorii în timp, unde regăsiţi şi o povestire a subsemnatei. Iată ce scrie despre ea, pe bookblog, Andreea Chebac:
Cu încântare am citit şi povestea cu iz dramatic Paris, 1941 de Ştefana Cristina Czeller. Ce se întâmplă atunci când intervii în istorie? (...)Am admirat scriitura matură şi o analiză bună a psihicului personajului prins într-un trecut periculos, alături de nazişti în Paris.
Alte amănunte, aici. O altă recenzie, pe care v-o las s-o descoperiţi singuri, e semnată de Liviu Radu, pentru revista Nautilus.
* Moşul SF, adică Ştefan Ghidoveanu, a anunţat când va apărea cea de a doua antologie pe care o pregăteşte, Ferestrele timpului. Pe lista autorilor se regăseşte şi subsemnata. Mai multe, citiţi aici.

*  La Bookfest n-am ajuns, din motive ce ţin mai ales de lipsa timpului liber. Totuşi, cum Nemira continuă pe site politica reducerilor substanţiale, azi mi-au intrat pe lista de cumpărături două volume ale unuia dintre autorii mei preferaţi, Stephen King:


Arhivă blog