25 februarie 2015

Ce creşte printre spini?



Prinţul spinilor, de Mark Lawrence, este o lectură cu adevărat tulburătoare, mai ales prin prisma eroului său principal. Odraslă regală, Jorg pare, în debutul acţiunii, doar un adolescent criminal, căpetenia unei bande de tâlhari. Ai spune că e însăşi încarnarea răului, un individ dispus la orice mişelie, de la viol la crimă şi tortură, şi într-un fel asta e. Doar că adevărul e mai complex, iar autorul ni-l dezvăluie în tuşe impresionante. Pentru că Jorg, a cărui bandă hălăduie printr-un nou ev mediu, postindustrial şi postapocaliptic, e în acelaşi timp un copil care a fost abuzat. Martor la sfârşitul cumplit al mamei şi al fratelui său, la indiferenţa tatălui care se ghidează doar după legile reci ale politicii, cu spini înfipţi adânc nu doar în trup, ci şi în suflet, marionetă a unor forţe mult mai puternice decât el.


Acţiunea romanului ne poartă adânc pe căile războiului, ale vrăjitoriei şi ale politicii, printre monştri care chiar arată aşa sau care îşi ascund bine urâciunea. Jorg are lanţuri de rupt, sentimente de redescoperit, decizii dramatice de luat, enigme întunecate de rezolvat, puteri cumplite de înfruntat, totul într-un joc al iluziilor şi duelurilor pe viaţă şi pe moarte. Dar oare este totul doar un joc? Oare miza lui e numai soarta lui Jorg? Oare există mutarea câştigătoare? Romanul reuşeşte să te ţină cu sufletul la gură, iar pe parcurs descoperi că-ţi pasă de Jorg şi că-i doreşti să-şi termine cu bine călătoria iniţiatică. Desigur, finalul ei ar fi doar un alt început… Una peste alta, un început de ciclu care promite multe.

Arhivă blog