30 aprilie 2015

Îngerul cu mâinile însângerate



Iată că scriu cronica unei cărţi care a reuşit să facă să-mi vibreze cele mai profunde corzi ale sufletului. Max, de Sarah Cohen Scali, îşi are sursa de inspiraţie în istoria recentă, mai precis în programul Germaniei naziste Lebensborn, de formare a noii rase ariene. Copil născut nu din dragoste, ci din forţă şi ură, băiatul ne povesteşte viaţa sa, încă din momentul când se afla în burta mamei şi aştepta ziua naşterii lui Hitler pentru a ieşi în lume. Nu-şi ştie tatăl, un SS-ist oarecare, iar momentul conceperii sale nu i-a adus mamei decât durere. Max a venit pe lume într-un cămin special, prima progenitură a programului menit să creeze o armată de supraoameni. Iar îngerul cu ochi albaştri şi păr blond nu se plânge de greutăţile vieţii, deşi e doar un boţ de om. E gata să moară dacă nu corespunde criteriilor rasiale, să reziste la durere şi să-şi stăpânească frica, să rupă singura coardă magică a blândeţii şi frumuseţii, cea cu mama sa, alungată din cămin. Da, despărţirea de cea care îl iubea îl descumpăneşte, dar el visează la forţa şi frumuseţea fiarelor tinere, la armata viitorului, la oţelul tunurilor care vor supune lumea! Înflăcărat de discursurile Fuhrerului, el va trece peste suferinţă, peste orice moment de alinare, de slăbiciune, dovedind cine e – „un senior, unul adevărat”.

La doar câţiva ani, seniorul nostru nu e doar mascota programului rasial, ci îşi joacă perfect rolul de fiară. I se pare corect ca bolnavii, duşmanii şi rasele inferioare să cadă sub glonţul călăului, ca slabii să fie doar material experimental pentru ca puternicii să devină invulnerabili, nemuritori. Ca el. De la cuvinte, trece la fapte, devenind unealta celor care aduc acum în program şi copiii altor naţii, dacă se înscriu în standardul arian. Dând pagină după pagină, te îngrozeşti şi, în acelaşi timp, te încearcă o milă copleşitoare pentru ceea ce adulţii i-au făcut acestui copil, care socoteşte ideea de familie, cea mai mică atingere, un surâs ori un sărut drept atentate la spiritul său de luptător. Îl crezi pierdut, visând doar la pumnalul său de onoare, la uniformă, gata să înţepenească mereu în salutul nazist. Dar oare chiar aşa e? Acolo unde o mamă, fie ea şi surogat, va fi nu doar învinsă, ci şi sacrificată, poate reuşi un frate? Un evreu care îşi caută răzbunarea? Şi cum îl va schimba pe acel frate relaţia cu Max?
Nu am să vă dezvălui sfârşitul romanului, însă sper că, dacă îl veţi citi, vă va pune pe gânduri, poate chiar vă va smulge o lacrimă. Pentru Max, victimă şi călău în acelaşi timp, dar şi pentru milioanele cărora anii de nebunie ai celui de-al doilea război mondial le-au distrus vieţile. Azi, încă ne ucidem, în diverse părţi ale globului. Ce spune asta despre noi toţi?

23 aprilie 2015

Lacrimile Diavolului ies în lume!


După o pauză destul de lungă pe blog, iată că revin cu o veste importantă pentru mine şi pentru ţară. Romanul subsemnatei despre care vă vorbeam anul trecut, Lacrimile diavolului, poate fi precomandat de pe site-ul Nemira. Îl găsiţi la secţiunea În curs de apariţie.

Pentru cine nu a citit postările mele de anul trecut pe tema asta, iată şi prezentarea sa:
"Lena Savin, investigator ocult al unei companii de asigurari iesene, stie unde va ajunge sufletul ei dupa ce moare. In Iad, asa cum prevede tratatul incheiat dupa marele cutremur de presedintele Alexandrescu cu Satan. Cu decenii in urma, tratatul a salvat milioane de vieti in schimbul sufletelor tuturor românilor. Aplicat cu ajutorul unui consiliu de initiati, inca pare nemuritor ca insusi presedintele. Dar oare lucrurile chiar nu pot fi schimbate? La aceasta intrebare trebuie sa raspunda Lena când porneste pe urmele unor bijuterii furate, alaturi de demonul sau aliat, Andromalius. Ancheta o duce pe un drum al violentei, tradarilor, ritualurilor ce deschid porti catre Iad si ii va incrucisa calea cu cei mai puternici oameni ai României. Poate supravietui Lena unor incercari cumplite? Isi poate invinge fricile si prejudecatile? Cum vor influenta descoperirile ei soarta tarii?"
Un interviu despre roman găsiţi aici.

Arhivă blog