23 iunie 2015

(În) numele trandafirului - 4


17.

Obişnuieşti să-ţi lepezi hainele la fel uşor ca jurămintele, râde Regele.
De ce te-ar crede alţii? Nădăjduieşti oare că nu-i sânge pe mâinile tale?
M-ai minţit, femeie, şi-ai primit pedeapsă!
Cărţile tale s-au sfărâmat odată cu oasele timpului şi ale rătăcitorilor.
Numele tău a fost întâi scuipat, apoi uitat, supremă răzbunare.
Avalonul s-a umplut de iederă otrăvită
Şi săbiile cavalerilor au ruginit, odată cu nădejdile mele.
Puterile tale s-au pierdut printre vieţi mărunte
Iar când ai venit în faţa mea, eu nu te-am mai vrut.
Căci ce eşti acum?
Ai ales un om, păcătoaso, când mă puteai avea pe mine şi toată puterea mea.
Te puteai avea pe tine, întreagă.
Poate sunt şi eu doar o mască, răspunzi.
Dar măcar inima mea încă bate!
Am murit, şi-am ucis, am complotat şi-am alinat,
În săli măreţe şi-n chilii, pe câmp de bătălie şi în flăcările rugului.
Trecutul meu e gol azi, mi-a spus sfinxul, dar eu mi-am amintit peştera
Şi ştiu că un singur jurământ avea însemnătate.
Oare nu l-am ţinut, chiar şi când sângeram de moarte?
Ba da, spun eu!
Nu mai am pentru ce plăti.
De aceea văd masa, şi fulgerul, şi săbiile.
Aşa să fie? spune Regele.
Crezi că ne poţi aduce pacea, copilă nebună?
Pot sau nu, vom vedea.
Dar cred în mine şi, dincolo de lacrimi, pot surâde.
Marea preoteasă albă s-a întors şi-a fost sărutată de Bătrânul negru.
Unde sunteţi, suratelor?
Arcana se construieşte.


18.

Şi aşa le spune Lucifer celor care aşteaptă
Zilele ce vor veni,
Lucrurile ce vor veni:
Soarele şi Luna
Copilul şi Semnul
Semper fidelis
Et sic transit gloria mundi.
Amen.
Sfârşitul e aproape,
Sfârşitul e aici.
Îndoiala e dulce.
Iadul căzu-t-a
Şi cerurile sunt toate în apă.
Gurile Ariadnei sunt furioase şi flămânde
De dragoste şi război,
Amestecate în uşa zeilor şi-a celor mici

For ever more”. 

21 iunie 2015

(În) numele trandafirului - 3


14.

Notele se scurg lin pe lângă tine
În cea mai lungă zi a anului şi a inimii.
Durerea vine şi pleacă, valuri plămădite din secunde reci, cutremure fierbinţi de carne şi de suflet.
Oare de ce azi trecutul muşcă mai rău decât o fiară,
Amintiri abia-nţelese şi năluci mascate, răsărind hâd din labirintul vechilor vieţi?
Nu demult ai renunţat la speranţă şi dragoste
Ai murit ca să nu blestemi
Ai cerut iertare ca să nu ucizi
Nici măcar c-o vorbă ne-nţeleaptă şoptită la urechea înţeleptului
Ai îngenuncheat ca să primeşti nemeritata lovitură de bici.
Ai crezut că poţi să uiţi, că eşti liberă de lacrimi
Şi iată-te întoarsă la vechea răscruce.
Of, copilă, când ai să-nveţi să laşi inimile reci în pace?
Ce nebunie te aduce iarăşi în cercul suferinţei?

15.

Sunt ceea ce sunt, ai scris în mintea ta,
Preoteasă a dragostei şi vestitor al prăpădului.
Nu e fericire adunată pentru mine aici nici cât de-o pană,
Doar aspră datorie, peste veacuri şi sub zei uitaţi de lume.
Ai aprins lumânarea şi pe coala alb-ai înşirat cuvinte
Roşii şi albastre simboluri, ofranda ta pentru ascunşii printre umbre.
Ai închis durerea-n sufletul tău şi ai aşteptat înc-o rotire a cheilor sorţii
Înc-o cădere zornăitoare a zarurilor mereu aruncate, tocite de moarte şi de soartă
Înc-o îmbrăţişare a Soarelui, înc-o şoapt-a Lunii peste nisipurile bătrâne
Unde un nume hulit promitea să nască trandafiri fără spini,
Înc-un zvâcnet al coapselor tale însângerate sub atingerea celui nevăzut.
Şi undeva acolo, în adânc, ai auzit glasul celuilalt.
Glasul Regelui.



16.

Da, Regele e aici, slăvit fie cel c-o mie de măşti şi nume!
Odă i s-a spus de prea multe ori, şi de prea multe ori chiar tu ai plecat genunchiul.
Azi îl priveşti şi-l vezi aşa cum e
Cotropitor şi aliat
Ghid printre ceţuri şi călău al iluziilor tale
Războinic, înţelept şi bufon.
Dacă tot te-ai întors, prietene, îl întrebi,
Binevoieşte a spune de câte ori am murit?
El ridică din umeri, cu gândul haihui printre sfârşituri prea apropiate de lume.
Cine le numără? De câte ori te-ai întors
Mai bine-ai întreba, copilă.
De câte? Au fost de ajuns pentru a cârpi ţesătura?
Pentru a strânge nodul? Pentru a salva cavalerii?
O, au fost prea multe! Durerea ta a ars pădurea.
Ai plâns, şi-ai strigat după iubire şi pace, şi-ai risipit atâta pâine din tine, c-ai săturat până şi corbii.
Iar lupii ţi-au devenit prieteni şi amanţi.
Da, are dreptate Regele.
Îi simţi în noapte, căutându-te, suflete albe peste darurile rozalbe ale copacului din care-ai sărit, în fine.
Ca el, alesul meu, şopteşti tu-n gând. Ca acela care te-a învăluit cu blândeţea lui, de departe.
Lumină şi curgere, când toată lumea părea doar beznă şi piatră.
Cel pentru care până şi Regele şi-a dat binecuvântarea.
Dar oare dragostea ta nu-i măr otrăvit?


11 iunie 2015

(În) numele trandafirului - 2


11.

Când moartea închide ochii
Şi îţi întinde mâna ei rece
Ce faci, iubire?
Rişti oare inimă şi viaţă?
Ea, vezi tu, nu pierde nimic
Fiindcă a măsluit deja zarurile
Şi punctele ţi s-au dat strâmbe.
Dar, nebuno, zâmbeşti...
Ce ştii tu şi ea a uitat?
Pe cine vezi, pe umărul ei şi dincolo de pânza de păianjen a timpului?
Să fie doar o oglindă?
Strălucirea înşelătoare a smaraldului?
Sau, poate, gheara argintie a unei Fiare?
Nu, tu visezi trandafiri şi copaci înfloriţi
Într-o lume de X şi 0.
Eşti mică şi iute.
O nevăstuică rătăcită în cotloanele timpului.
Eşti orice vrei.
Lasă jos masca!
E vremea clepsidrei...


12.

Ai găsit cărţile.
Ai citit cartea.
Eşti tu în lumina dimineţii
Şi totuşi altfel noaptea.
Pânda s-a încheiat,
Truda abia începe.
Prin labirint ai trecut
Doar ca să găseşti roata.
Alegerea e a ta
Îndrăzneşte!
Nimic nu se câştigă fără sudoare şi sânge.
A curs, dar ştii de ce?
Iubeşti, dar ştii pe cine?
Ai plâns, dar ştii pentru cine?
Bătrânul şi copilul se unesc în tine, pătrunzându-te
Darul celor negri îţi face trupul să tremure.
Gemi, Esmeralda!
Plăcerea ta nu e vinovată.
Vremea lupului vine.


13.

E alb sau negru inelul?
Culoare sau lumină pe coridoare?
Buze pierdute şi nopţi regăsite
Palate şi arce ascunse de ochii Elenei.
Războiul îţi aruncă mănuşa
O ridici ca pe o ghicitoare
Şi o colorezi în curcubeu.
Avalonul te cheamă
Regele te priveşte
Abisul alb strigă în tine.
Nu fi tristă!
E încă devreme
Poţi învinge pierzând bătălia
Şi toţi vor învinge odată cu tine.


Arhivă blog