11 aprilie 2017

În numele Regelui


Pentru că a venit timpul să regândesc un poem atipic scris în 2015...



Din pântece născut
Din pântece lepădat
Cântec şi inimă crestate
Întru unul.
Căci întunericul nu naşte mai abitir ca lumina
Şi nici lumina ca întunericul
Până nu se sărută îndrăgostiţii.

* * *

Adevăr spun, surâse Diavolul
Orice religie îşi are propriile reguli, bici sfârtecând spatele.
Ele nu pot fi schimbate decât de cel care le-a născocit.
Din clipa în care le schimbă, peste lume se lasă Chaosul,
Şi Chaosul înseamnă viaţă.

De-a dreapta Domnului ei
Stă pisica.
Între praguri şi porţi dezgolită
Cu mustăţile pline de sânge, toarce
Până-n ziua când râul va seca
Şi cheile se vor stinge.
Priveşte în urmă!
Priveşte-nainte!
Ce vezi, iubite?
Să fie doar om pentru om?
Dinte pentru dinte?
Moarte pentru moarte?
Între noi pod de dragoste e,
Moartea a adormit şi lumea a plecat prea departe.


Vânătoarea s-a încheiat, spune vânătorul
Şi pisica surâde, căutând adevărul.
Răsturnată e cupa, iubite
Şi lumea odată cu ea!


* * *

Ai venit la mine-n aşternut
Ca un cuţit în vechea rană
Şi-am sângerat sub tăişul tău
A nu ştiu câta oară
Amintindu-mi cum fusese lama.
Jucării în mâinile zeilor noştri
Cu feţe de lut şi inimi de cremene
Am trăit, am visat, am luptat, am uitat
De ce-ar fi astăzi la fel?
Fiindcă azi zeii suntem noi.
Şi Moartea însăşi iubeşte.
Şi de colţii tăi nu mă sperii
Dacă tu nu te sperii de ghearele mele.
Sărută-mă!

Ochiul pândeşte în umbră
Între moarte şi viaţă
Stă, aşteptând trandafirul
Colţii săi lucesc a lună argintie.
Ce se va întâmpla când o va lumina Soarele?
O bătaie de inimă ne desparte.
Vei ofili trandafirul sau îl vei face să înflorească?

Profeţia se împlineşte, vezi tu
Când nimeni nu mai crede în ea.
Când privighetorile tac
Şi ciorile cântă
Şi lupul a uitat că e alb
Şi baba se zvântă.
Cavalere pierdut
De mine nu uită!
Pe mine mă vezi
Că aşa-s eu făcută.

* * *

Când Moartea închide ochii
Şi-ţi întinde mâna ei rece
Ce faci?
Rişti oare inimă şi viaţă?
Ea, vezi tu, nu pierde nimic,
Fiindcă a măsluit deja zarurile
Şi punctele ţi s-au dat strâmbe.
Dar, Nebuno, zâmbeşti...
Ce ştii tu şi ea a uitat?
Pe cine vezi, pe umărul ei şi dincolo de pânza de păianjen?
Să fie doar o oglindă?
Strălucirea înşelătoare a smaraldului?
Sau, poate, gheara noii Fiare?
Tu visezi trandafiri şi copaci înfloriţi
Într-o lume de X şi 0.
Eşti mică şi iute.
O pisică rătăcită în cotloanele timpului.
Eşti orice vrei.
Lasă jos masca!
E vremea clepsidrei...


* *

Ai găsit cărţile.
Eşti tu în lumina dimineţii
Şi totuşi altfel noaptea.
Pânda s-a încheiat,
Truda abia începe.
Prin labirint ai trecut
Doar ca să găseşti roata.
Alegerea e a ta
Îndrăzneşte!
Nimic nu se câştigă fără sudoare şi sânge.
A curs, dar ştii de ce?
Iubeşti, dar ştii pe cine?
Ai plâns, dar ştii pentru cine?
Bătrâna şi copila se unesc în tine
Darul celor negri îţi face trupul să tremure.
Gemi, Esmeralda!
Plăcerea ta nu-i vinovată.
Vremea Focului vine.


E alb sau negru inelul?
Buze pierdute şi nopţi regăsite
Palate şi arce ascunse.
Războiul îţi aruncă mănuşa
O ridici ca pe o ghicitoare
Şi o colorezi în curcubeu.
Amberul te cheamă
Regele te priveşte
Abisul strigă în tine.
Nu fi tristă!
E încă devreme.


* * *


Notele se scurg lin pe lângă tine
Durerea vine şi pleacă.
Valuri plămădite din secunde reci, cutremure fierbinţi de carne şi de suflet.
Oare de ce azi trecutul muşcă mai rău decât o fiară,
Amintiri abia-nţelese şi năluci?
Nu demult ai renunţat la speranţă
Ai murit şi ai blestemat.
Ai îngenuncheat ca să primeşti nemeritata lovitură.
Ai crezut că eşti liberă de lacrimi
Şi iată-te întoarsă la vechea răscruce.
Of, copilă, când ai să-nveţi să laşi inimile reci în pace?
Ce nebunie te aduce iarăşi în cerc?


Sunt ceea ce sunt, ai scris în mintea ta,
Mână a Morţii şi vestitor al prăpădului.
Nu-i fericire adunată pentru mine aici nici cât de-o pană,
Doar aspră datorie.
Ai aprins lumânarea şi pe coala alb-ai înşirat cuvinte
Ai închis durerea-n cutia sa, aşteptând înc-o rotire a cheilor,
Înc-o cădere zornăitoare a zarurilor tocite de soartă,
Înc-o îmbrăţişare a Soarelui, înc-o şoapt-a Lunii peste nisipuri,
Înc-un zvâcnet al coapselor tale însângerate sub atingerea celui nevăzut.
Şi undeva acolo, în adânc, ai auzit glasul Regelui.


* * *

Da, Regele e aici, slăvit fie cel c-o mie de măşti şi de nume!
Odă i s-a spus de prea multe ori, şi de prea multe ori chiar tu ai plecat genunchiul.
Azi îl priveşti şi-l vezi aşa cum e
Cotropitor şi aliat
Ghid printre ceţuri şi călău al iluziilor tale
Războinic, înţelept şi bufon.
Dacă tot te-ai întors, prietene, îl întrebi,
Binevoieşte a spune de câte ori am murit?
El ridică din umeri, cu gândul haihui printre sfârşituri prea apropiate de lume.
Cine le numără? De câte ori te-ai întors
Mai bine-ai întreba, copilă.
De câte? Au fost de ajuns pentru a cârpi ţesătura?
Pentru a strânge nodul?
O, au fost prea multe! Durerea ta a ars pădurea.
Ai plâns, şi-ai strigat după iubire şi pace, şi-ai risipit atâta pâine din tine, c-ai săturat până şi corbii.
Da, are dreptate Regele.
Îi simţeai în noapte, căutându-te, peste darurile rozalbe ale copacului din care-ai sărit, în fine.
Ca el, alesul meu, şopteşti tu-n gând. Ca acela care te-a învăluit cu blândeţea lui, de departe.
Lumină şi curgere, când toată lumea părea doar beznă şi piatră.
Cel pentru care până şi Regele şi-a dat binecuvântarea.
Dar oare dragostea ta nu-i măr otrăvit?

Cărţile tale s-au sfărâmat odată cu oasele timpului şi ale rătăcitorilor.
Numele tău a fost întâi scuipat, apoi uitat, supremă răzbunare.
Avalonul s-a umplut de iederă otrăvită
Şi săbiile cavalerilor au ruginit, odată cu nădejdile mele.
Puterile tale s-au pierdut printre vieţi mărunte
Ce eşti acum?
Poate sunt şi eu doar o mască, răspunzi.
Am murit, şi-am ucis, am complotat şi-am alinat,
În săli măreţe şi-n chilii, pe câmp de bătălie şi-n flăcările rugului.
Trecutul meu e gol, mi-a spus Sfinxul, dar eu mi-am amintit peştera
Şi ştiu că un singur jurământ avea însemnătate.
Oare nu l-am ţinut, chiar şi când sângeram de moarte?
Ba da, spun eu!
Nu mai am pentru ce plăti.
De aceea văd masa, şi Cartea, şi râul însângerat.
Aşa să fie? 
Crezi că ne poţi aduce Schimbarea?
Pot sau nu, vom vedea. Pot surâde.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog