6 aprilie 2017

Ochiul verde, un nou citat


Cristina m-a privit si a inclinat cumva cunoscator capul spre dreapta.
-- La inceput, a spus, e mereu coplesitor.
-- Si pe urma?
-- Pe urmă e pur si simplu dureros.
-- Si bine când e?
M-a privit atat de mult timp, ca m-am întrebat daca incerca sa ma faca poster pe perete.
-- Niciodata, a spus in cele din urma.
-- De ce?
-- Chiar vrei sa-ti spun?
-- Nu poti schimba ce nu stii.
Am crezut ca o sa ma acuze de naivitate, dar s-a apucat sa toarne apa fierbinte peste ness. Ambele plicuri erau rosii. Mi-a intins cana aburinda.
-- Fiindca lor nu le pasă de cum se simt servitorii. Iar servitorii uita sa se gandeasca si la sine. Toti cred ca e suficient sa juri ca sa contezi. Uneori, nici sa mori pentru ei nu-i face sa te considere mai mult decat un gunoi.


(Acest blog a devenit, de azi, zona libera de diacritice).

Un comentariu:

  1. Pentru că a mâncat diacritice veninoase, preamărețul Lucifer a crăpat. Drept urmare, specia sa a fost transfigurată magic de Onorabilul Merlin în gândaci de bucătărie. A girat alchimizarea Preaștiințificul Dementor Severus.

    RăspundețiȘtergere

Arhivă blog